… se putea să nu mă duc și eu să casc gura la autobuzele electrice aflate-n probe la noi în oraș?
Ele – două la număr – circulă bine-mersi de ceva vreme prin centru, pe linia 381; le-am tot văzut, înainte de-a-mi lua inima-n dinți și să mă sui într-unul.
Senzația e, firește, de troleu: iau viteză repede și nu fac larmă inutilă. Ecologie și confort. Altminterea, zdrăngăne și hurducăie ca orice alt mijloc de transport pus să circule pe drumuri ca ale noastre.
Or merita? Pentru că ele, săracele, sînt nevoite să circule doar o parte din zi; restul de timp îl petrec puse la-ncărcat; știți voi, ca smartfoanele noastre… Desigur – ele pot circula cu brio fix la orele de vîrf ale zilei, suplinind autobuzele clasice de pe traseele ultra-aglomerate.
Sau e mai simplu – și cred că și mai ieftin oleacă – să cumpărăm trolee, multe trolee, și să le dăm drumul să circule prin tot centrul? Mai ales trolee dintr-alea cu motor auxiliar, care pot circula și pe segmentele de drum unde, temporar, sînt lucrări și rețeaua de contact este dezafectată.
Oricum – că de la el pornisem – mie mi-a plăcut în autobuzul electric.
