Nu mi-a plăcut magazinul Unirea niciodată. Nici pe vremea lui Ceaușescu, nici pe vremea cînd era tot numai un butic și-o consignație, nici acum. Dar asta – lasă! – poate fi ceva subiectiv.
Mă rog, mizeria din bude e, desigur, obiectivă.
Magazinul Unirea caută să se reinventeze mereu însă, în căutarea clienților. Ce contează că nu mai cum să urci cu liftul de la un etaj la altul, în aripa dinspre Dîmbovița, de exemplu? Ce contează că pe lîngă Mac nu mai ai cum să intri-n magazin? Contează că se va face o intrare de la metrou – un pasaj – direct în Unirea.
Asta lipsea; pasaj de la metrou.
Bani aruncați, timp pierdut, și oameni enervați – mai ales oameni enervați!! – merita să se facă altceva, cu adevărat mai util, mai frumos…
De pildă, un acces în magazin mai mare, mai elegant – nu ușa asta de servitori, urîtă și puchinoasă:
… sau curățarea gangului oribil de pe colțul dinspre Calea Călărașilor:
… sau, desigur, alungarea cerșetorilor din față, spălatul trotuarului de scuipați; s-ar găsi destule de făcut – nu cu mulți bani – care să facă din magazinul Unirea un loc care să atragă oamenii și prin civilizație.
