Cînd Ceaușescu a-nceput să viseze la Centrul Civic, s-a dus naibii Bucureștiul. Nu doar că a demolat – dar a distrus, ceea ce e altceva, mai grav. N-a distrus doar case, ci și oameni, așezările și socotelile lor. A distrus căi de comunicație organice ale orașului. Și a distrus spiritul cetățenesc tradițional.
Distrugerile astea nu s-au vindecat nici acum. La un sfert de veac de după Ceaușescu, orașul e încă parcă lăsat în degradarea lăsată de nebun.
Sînt zone centrale – atît de centrale! – care sînt oribile de mai bine de 35 de ani. În 35 de ani poți construi un oraș; dar dacă în 35 de ani nu construiești nimic, anii ăștia se adună și se răzbună.
Alexandru Bodea a făcut de curînd o plimbare amară prin spatele blocurilor de pe Victoria Socialismului – bulevardul Unirii de azi. Acolo sînt hălci întregi de teren viran acoperite cu gunoaie, acolo sînt încă ruine, acolo – în spatele blocurilor scumpe – orașul plînge și azi.
Vă las cu pozele. Așa e aici, la cinci minute de Piața Unirii, la cinci minute de Calea Victoriei, la cinci minute de Casa Republicii – de Parlament! -, la cinci minute de ministere.
Trecem pe-aici și-nchidem ochii (dar nu ca să visăm) și ne ținem nasul…
