Gică Petrescu s-a născut pe 2 ale lui Aprilie, acum un secol. A trăit 91 de ani; înainte să ne distrăm pe seama lui Radu Beligan, obișnuiam să facem glume pe seama longevității lui Gică…
Gică Petrescu era deja un nume în anii de după Război – al doilea – și am găsit cîteva anunțuri de prin ziarele centrale ale anilor ‘45 și ‘46, cînd încă lumea încă nu se schimbase…
Teatre ca Gioconda, Alhambra, concursuri de „fotogenie”, ceaiuri dansante – Războiul se terminase, oamenii trăgeau nădejde că va fi bine, că viața va fi din nou frumoasă…
Referiri interesante găsim și mai apoi – cînd viața n-a mai fost frumoasă – nu atît la maestru în sine, cît la atmosfera vremurilor. Spicuirile din programul Radio din 22 Aprilie 1950 sînt grăitoare. Aveam „cîntece de masse”, „citirea articolului de fond”, „cîntece colhoznice”, „cântece pentru însămînțări”, și – partea leului – știri și cursuri de rusă; cîntecele lui Gică Petrescu păreau cel mai vesel lucru de atunci…
Mereu erau și șușe diverse – e delicioasă menținoarea celor „42 de balerine și manechine” de la „Parada coafurii” din ‘68:
Una peste alta, el era nelipsit din emisiunile radio și TV…
Ăsta a fost Gică Petrescu: a cîntat mult; nu doar aici, în București – dar și despre București.
