scris de Ando
Incerc, de multe ori, să înţeleg ce anume declanşează anumite decizii (vizibile din start ca anapoda şi inutile), decizii pe care – totuşi – le iau edilii noştri, adică… aleşii noştri (să nu ne ferim de responsabilitate).
Bunăoară, Parcul IOANID. Cunoscut, cred, de mai toată lumea sub acest nume, cochetul şi venerabilul refugiu verde contribuie, împreună cu Grădina Icoanei, cu străzile şi clădirile din jur, la farmecul şi tihna unuia din cele mai frumoase şi armonioase cartiere din Bucureşti.
Istoria şi provenienţa numelui părculeţului le găsim expuse sintetic pe acest panou de sticlă de la intrarea dinspre Piaţa Cantacuzino.
Paranteză: sigur, e laudabilă amplasarea unui astfel de panou explicativ, sobru, elegant dar oare când are de gând primăria sectorului 2 să facă ceva şi cu instalaţia de alimentare a lăculeţului interior, pe care nu l-am mai văzut de peste un deceniu umplut cu apă !!!
Şi asta, culmea, în sectorul „fântânarului-şef” al oraşului: primarul Onţanu 
Revenind la textul de pe panou: ceea ce mă intrigă este propoziţia din finalul prezentării: „In prezent parcul poartă numele celebrului violonist şi dirijor, Ion Voicu (1923-1997)”!?
DA, mi se pare absolut firesc ca bustul lui Ion Voicu, mare şi incontestabilă personalitate a culturii noastre, să fie amplasat în acest parc, vecin cu casa fostului ilustru violonist.
Dar, de unde şi până unde ideea că parcul trebuia, musai, rebotezat şi cu numele acestuia?
Păi, ce facem? Ne întoarcem la anii 50-60 când, la ordin, au fost absurd schimbate şi schimonosite nume de localităţi, străzi sau instituţii şi când, de exemplu, chiar parcul Ioanid fusese botezat… Puşkin?
Parcul ăsta s-a numit şi trebuie să se numească IOANID. Punct.
