Casa Marmorosch Blank, de la bijuterie arhitectonică la talent aurit.
Marmorosch Blank a fost una dintre cele mai puternice case bancare apărută odată cu România modernă, cu o extarodinrară flexibilitate investiţionară. A construit linia Bucureşti-Predeal (1878) și linia Dorohoi-Iaşi (1893), a realizat în etape canalizarea Bucureştiului (începând cu 1882), a înfiinţat Societatea de Asigurări “Generala” (1897), printre cele mai prolifice în perioada monarhiei, a înființat Fabrica de tricotaje şi ţesături din Bucureşti, precum și alte investiții mari în țară.
Banca Marmorosch Blank a fost înființată în 1848 și transformată în societate pe acțiuni în 1905. Banca avea relații de afaceri cu puternice grupări bancare germane, austriece, franceze și americane, fiind folosită de către acestea drept canal principal pentru pătrunderea capitalurilor occidentale în economia României interbelice. Era cea mai puternică bancă românească în anii ’20, cu puternice conexiuni politice. Ca urmare a crizei economice din 1930 a intrat în incapacitate de plată și nu a mai putut face față cererilor de restituire a depozitelor, intrând în faliment. A fost desființată de comuniști în 1948.
► final de secol 19: la intersecția străzilor Labirint (actuală Matei Basarab pe acest tronson) și Romulus, în cartierul evreiesc, se ridică reședința Marmorosch Blank, casă cochetă în stil eclectic francez
► 1948: imobilul este naționalizat de regimul comunist, după desființarea Băncii Marmorosch Blank
► în perioada comunismului aici locuiesc mai multe familii, chiriașe la stat
► după 1989: situație juridică incertă
► 2008: casa este în paragină
► 2011: încep reabilitarea și renovarea, leii+scutul din vârf dispar
► 2013: casa Marmorosch Blank este batjocorită: ornamentele de fațadă sunt aurite (practică nespecifică la noi), apar ornamente noi (vezi baza clădirii), imobilul este mansardat, iar leii din vârf nu mai revin. Totul este un kitsch monumental.
Pe lângă faptul că nu există o plăcuță pe casa uneia dintre cele mai prolifice familii de bancheri de la noi, imobilul a fost spoit într-un mod inacceptabil pentru valoarea sa istorică. Nimeni nu a zis nimic.
În general, fostul cartier evreiesc din București, atât cât a supraviețuit din el după demolările ceaușiste din anii ’80, arată rău, deoarece autoritățile nu iau măsuri pentru prezervarea caracterului istoric specific al zonei, altădată foarte prosperă.
