E o plăcere să te uiţi peste planul de sistematizare a Bucureştiului din 1935.
Nu vreau să-l comentez şi eu prea mult; vedeţi numai cîte artere de legătură erau proiectate. Vedeţi şi că planul acela a fost folosit şi de comuniştii vechi, şi de ceauşişti – ba chiar şi de cei de azi. E greu să nu te foloseşti de el, fiindcă e prea bine făcut.
Nu vreau să zic că dacă s-ar fi tăiat toate străzile planificate în 1935 am fi trăit azi într-un oraş mai bun, mai frumos. Vreau să zic că planul din 1935 era coerent, curajos şi gîndit pentru viitor. Era un plan care ar fi însemnat distrugeri de clădiri şi străzi frumoase, şi cred că şi-n vremea aceea erau oameni care spuneau că nu merită.
Fiindcă demolările sînt un lucru îngrozitor. Dar în Bucureşti se va mai demola.
Şi de un plan în genul ăsta are nevoie acuma Bucureştiul.
La sfîrşit m-am jucat puţin cu harta de azi a oraşului, peste care am trasat, nu foarte exact, arterele proiectate în 1935. Unele (întregi sau segmente, le vedeţi cu roşu) au fost construite după Război; nu cred că vreunui comunist i-a trecut prin cap să recunoască deschis că le-a luat din planul interbelic:
… cu totul altfel, Bucureştiul, nu?
