mă-ntreb de ce oare transportul nostru public este așa debil; atît de neglijat de Primărie; atît de disprețuit. Dar am descoperit – nu pentru că așa-l menține Primăria; ci pentru că așa-l vrem noi.
Ciudat, nu? Oare sîntem cu toții așa de proști?
Mă tem că da; și nu proști – ci fuduli; chestie, care, așa cum zice proverbul, se potrivește mănușă cu prostia…
Da – sîntem fuduli; și-n fudulia noastră, credem că trebuie să disprețuim transportul public. Pentru că nu-i așa? – doar săracii au bani doar de tramvai.
Și dacă e ceva de care temem, e să fim considerați săraci.
De-aceea, ca cetățeni, ne ferim ca dracu de tămîie să ne asociem cauzelor care pot ajuta… săracii.
Da – avem grupuri de cetățeni care vor șosele mai bune; străzi mai late – și nu e nimic greșit în ceea ce vor ei.
Da – avem grupuri de cetățeni care vor infrastructură decentă în cartierul pe care ei înșiși l-au blocat – și-i pot înțege și pe ei…
Da – avem grupuri de cetățeni care militează din toată inima pentru mersul cu bicicleta – și-i admir, în sinea mea…
Și – pentru că aceste grupuri reușesc să pună presiune pe adminstrație, ceea ce doresc se poate întîmpla; nu în totalitate, nu pe loc, dar… se poate.
Cum, deci, să avem transport mai bun, dacă nu cerem transport mai bun? S-o fi înființat – și nu știu eu – asociația celor care așteaptă tramvaiul 8, liga celor care așteaptă-n troleu pe Carol, fundația împotriva abuzurilor șoferilor care nu opresc seara în stații?
Ei bine, acestea nu există – doar pentru că noi toți, ca cetățeni, nu vrem să ne pese de transportul public. Noi, cetățenii, îl urîm; ca să nu-l folosim, mergem cu mașina sau ne luăm bicicletă; noi – cetățenii – n-o să primim niciodată transport public decent, fiindcă nu-l cerem.
Scurt pe doi: avem ce merităm
