… una dintre cele mai enervante nesimțiri cu care ai de-a face, ca turist pe-aici ori aiurea, e felul în care cineva ți se bagă-n față, cînd ai de gănd să faci și tu vreo poză.
Nu plîng de mila japonezilor care stau juma’ de oră să-și caute cadrul perfect, ci pentru oamenii care vor și ei să ia, la repezeală, o amintire; un clișeu al vreunei scene care nu se mai repetă – înțelegeți voi.
Îmi plac cei care se dau, cuminți, la o parte, pentru două secunde – cît îți ia ție să faci poza. Nu-i costă nimic și fac și-un bine; asta se cheamă, oameni buni, civilizație.
Ce greu e, să faci, bunăoară, un ocol – trei pași – prin spatele fotografului?
Mi se pare un gest, un ceva-care-lași-de-la-tine…
Fiindcă bucureșteanul n-are cultura turismului și nici a turistului, fiindcă bucureșteanul se teme de fotografiat ca băștinașii care credeau că aparatul le fură sufletul, bucureșteanul nu s-ar da la o parte, cînd vede că vrei să faci o poză, nici să-l pici cu ceară.
Și-i păcat, desigur.
