50 de mașini în aproape 100 de poze; vă dați seama că nu avem cum să și povestim despre ele. Sînt mașini de toate felurile; și banale – și deosebite; și din București – și din lumea largă; și pozate de mine și de Ando – dar și pozate de voi.
Și voi ați fost mulți. AdiP, Cristi, Boemul, Adrian, Adrian Crăciunescu, Mihai Alexandru Pop, Dragoș Alexandru, Iustin, Veniamin Micu, Cristian Malide… vă mulțumim tuturor!
… cam asta a fost, prieteni. 50 de mașini – toate frumoase (unele în felul lor, doar); toate găsite cu emoție, cu bucurie, cu mîndrie. Toate cu povestea lor, căutată, citită, culeasă. Toate cu amintiri care se leagă de ele. Toate – deși unele, deja, topite-n tablă nouă – fără să fi murit: pentru că pozele le vor ține mereu în viață.
Ce va mai fi? Cine știe? E tot mai greu să găsești mașini vechi. Cele salvate s-au ascuns prin garaje și colecții. Cele uitate sînt tot mai puține.
Dar emoția aceea pe care-o simți cînd intri pe-o stradă necunoscută și zărești – departe – o siluetă deosebită de mașină și te-ntrebi: „oare ce-o fi?”n-are cum să ți-o înlocuiască nimica. Atîta vreme cît mai e ceva negăsit, ceva nedezvelit… e bine.
