Ce-mi place mult când mă duc prin țări străine este accesibilitatea sporită a unor orașe. Faptul că pot ajunge în foarte multe locuri de unde să admir orașul, de jos sau de sus. Sunt pasionat de structura orașelor și o să încerc mereu să ajung cât mai sus, pentru a observa țesutul urban. De la turle de catedrală la metereze și vechi fortificații la restaurante și platforme de observație, caut orice oportunitate de imagine. Sunt acele “vantage points”, puncte strategice, de unde maximizezi panorama respectivă. Postezi apoi pozele pe rețele de socializare, lumea vede și vrea să meargă acolo. E un mecanism simplu și eficient de promovare. Vrei turiști, deschide orașul!
Din păcate, nu este cazul Capitalei României. Deși în ultimii ani s-au văzut îmbunătățiri (s-au deschis restaurante la etajele superioare ale unor clădiri înalte), în general Bucureștii își țin vizitatorii la nivelul solului. Pentru a putea admira orașul de sus, în general trebuie să lucrezi într-o clădire centrală de birouri sau să plătești, deoarece punctele la înălțime sunt în incinta unor restaurante/baruri/cafenele sau parte a unor muzee. Am găsit câteva, dar lista nu este exhaustivă, așa că dacă aveți completări, băgați un comentariu, mult mai jos ↓
→ Terasa MNAC
Muzeul Național de Artă Contemporană oferă, la etajul 4, o terasă, pe fațada vestică a Casei Poporului. Dacă până acum câțiva ani de aici puteam să admirăm maidanul care fusese odată cartierul Uranus, acum singura utilitate a acestei terase ca punct de observație e că se poate spiona lejer șantierul colosului inutil și costisitor Catedrala Mântuirii Neamului. Desigur, pentru a avea acces la terasă, trebuie să achiți biletul la muzeu, chiar dacă nu vrei să vizitezi neapărat. Soluția: acces gratuit la terasă, separat de muzeu.
→ Restaurantul Alhambra
Situat la ultimul etaj al unei clădiri de birouri la podul Mărășești, este un local cvasi-necunoscut și oarecum dubios, mai mereu gol, unde trebuie să iei ceva (măcar o băutură) dacă mergi să faci poze de sus. Au un balcon îngust unde poți ieși.
→ Restaurantul din Crystal Tower
Situat lângă Piața Victoriei, pe bd. Iancu de Hundeoara, acest local oferă o priveliște frumoasă, dar trebuie să servești ceva dacă urci.
→ Restaurantul din Sky Tower (nedeschis încă)
S-a tot vehiculat că la etajele 34-35 ale celei mai înalte clădiri din București se va deschide un local, dar până în prezent nu s-a concretizat nimic.
→ SkyBar
Restaurant pe Calea Dorobanților situat într-o construcție de mică înălțime. Norocul este că localul dă spre o zonă de vile, așadar priveliștea este frumoasă.
→ Embassy 18
Situat la etajul 18 în ansamblul City Gate de la Piața Presei, nu are terasă exterioară, dar oferă – prin geam – o perspectivă frumoasă spre parcul Herăstrău. Evident că dacă mergi acolo, te așezi la masă să comanzi.
→ Silk Restaurant
Situat la ultimul etaj al unui edificiu de pe str. Ion Nistor (în spatele Palatului Suțu, la Universitate), restaurantul oferă o panoramă în contrapartidă cu cea de pe Intercontinental. Desigur, este necesară o consumație.
→ Autobuzele turistice
Disponibile tuturor contra cost, oferă o perspectivă elevată asupra orașului. O experiență mediocră per total.
Lăsând deoparte pasiunea mea pentru peisajele urbane văzute de la înălțime, nici la nivelul solului nu stăm foarte bine. Avem (încă) foarte multe clădiri, unele vechi și frumoase care zac închise sau pur și simplu nu sunt deschise publicului. Este păcat să le admirăm doar din stradă, când am putea să le explorăm. Pe bani.Organizarea de circuite turistice are, se pare, prioritate redusă sau nu este pe “to do list”-ul autorităților.Pentru că există activități din care se poate obține profit mult mai repede, de care să beneficieze eventual și clientela politică. E greu cu turismul, că necesită strategie, investiții, promovare, comunicare. Toate făcute eficient, că altfel eșecul se vede imediat. Nu mai bine mai schimbăm o bordură, mai punem niște bolarzi pe trotuar sau mai dăm cu bidineaua pe asfalt? E mai rapid și rezultatul se vede imediat, eventual la fix pentru niște alegeri.
Mă declar revoltat de această situație. Nu mi se pare normal ca propriul meu oraș să-mi fie inaccesibil. Nu mai vorbesc de turiști. Am făcut o listă de locuri unde ar trebui să se poată ajunge, dar momentan e interzis sau greu accesibil. Avem două categorii: interdicția totală și interdicția selectivă.
• INTERDICȚIE TOTALĂ
→ Grădina Palatului Patriarhiei
Grădină în pantă, foarte mare, cât tot dealul. Palatul Patriarhiei, fost Palat al Adunării Deputaților, a fost ridicat prin subscripție publică (este bun al poporului) și din 1994 până în 2010 a fost dat în folosință Bisericii Ortodoxe Române pentru a fi folosit de Sinod (consiliul de conducere al Bisericii), deși Sinodul avea sediul funcțional la Mănăstirea Antim. În 2010, printr-o Ordonanță de Urgență dată de guvernul Emil Boc, Palatul a trecut în proprietatea BOR. Publicul nu a avut acces niciodată în aceste grădini cu terase și trepte, notate cu 1 pe imaginea de mai sus. Cu 2 am notat grădina privată asociată reședinței patriarhale. Grădina se întinde pe panta dealului Patriarhiei, pe lângă vechile fortificații și ar trebui să fie măcar în parte accesibilă și ea publicului. Biserica Ortodoxă Română, entitate privată, folosește bani publici pentru întreținerea complexului din dealul Patriarhiei, iar reședința patriarhală este păzită de Jandarmerie, subordonată Ministerului de Interne.
→ Turnul Muzeului Țăranului Român
Deși MȚR este vizitabil, ba chiar are un club foarte frecventat la parter, turnul, care ar oferi o priveliște frumoasă spre Piața Victoriei și șoseaua Kiseleff, a fost mereu închis. Gurile rele spun că ar fi acolo echipamente ale serviciilor secrete.
→ Grădina Palatului Cotroceni
Sediu al Administrației Prezidențiale, palatul este vizitabil, într-o mică parte. Grădinile terasate sunt, însă, închise, zice-se din motive de securitate. Au fost deschise o dată în 2009, la Zilele Poților Deschise. Cu măsurile de securitate corespunzătoare, s-ar putea asigura fără probleme accesul publicului aici.
→ Terenul dimprejurul Casei Poporului
Practic, fostul cartier Uranus, acum un maidan întins. Câte s-ar putea face cu acest teren! Mai întâi trebuie demolat gardul aberant care ține oamenii la depărtare de Parlamentul României, instituția fundamentală a democrației, susținută prin bani publici.
Camera Deputaților
Senatul României
→ Sălile de plen din Camera Deputaților și Senat
În cadrul tururilor normale plătite ale Palatului Parlamentului, aceste săli sunt interzise, chiar și atunci când Parlamentul nu se află în sesiune. În 2009 și 2010 au existat 2 Zile ale Porților Deschise, când accesul publicului a fost permis în sala de plen, însă doar la prezidiu, nu în sală sau la balcoane. Vedeți experiența mea din 2010 aici.
→ Terasa de sus a Casei Poporului
Momentan, se poate vizita doar terasa mediană a palatului, însă doar dacă se plătește tot turul. Terasa superioară acomodează echipamente ale serviciilor secrete, din câte am înțeles. Chiar și așa, terasa mediană ar trebui să fie accesibilă și fără a se vizita palatul, dacă nu se dorește.
→ Terasa Magazinului Unirea
Un spațiu care până în anii ’80 era o terasă unde se putea bea a fost închis după 1990 și niciodată redeschis. Priveliștea ar fi una foarte interesantă. Piața Unirii este chiar în centrul orașului. Totuși, până acum câțiva ani se putea urca liber pe acoperișul parcajului de la Unirea. Accesul a fost ulterior interzis acolo.
→ Terasa Magazinului Cocor
Și aceasta ar putea oferi o panoramă frumoasă a centrului Bucureștilor.
→ Muzeul de Artă Populară Minovici, de la Șosea (momentan închis)
Au început lucrările de restaurare și se speră într-o redeschidere în 2015.
→ Turnul și terasa Cihoschi (ASE)
Da, turnul care domină Piața Romană are și o terasă de unde se observă toată zona. ASE-ul ar putea face bani frumoși dacă ar deschide accesul acolo.
→ Terasa Casei Presei
Ar putea oferi o perspectivă unică asupra șoselei Kiseleff și a nordului orașului în general. Casa Presei este mai înaltă decât o percepem de la nivelul solului.
→ Mausoleul din Parcul Carol I
Închis de ani de zile, se tot aude că ar urma să fie transformat în Memorialul Eroilor, dar nu se face absolut nimic acolo în prezent. Se vorbea că se va instala înauntrul rotondei (baza mausoleului) o statuie a Regelui Ferdinand. Nimic. Spațiul, fost mormânt al liderului comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej (exhumat și mutat la cimitirul Ghencea după 1989), zace nefolosit.
→ Casa Bosianu (Institutul Meteorologic Filaret)
Situată pe colina Filaret, este primul institut meteo din București. Ar putea adăposti un muzeu. Grădina din spate dă spre Parcul Carol, s-ar putea face o legătură ok.
→ Palatul CEC
CEC-ul mare de pe Calea Victoriei a fost închis după 2008, iar publicul nu mai are acces aici, deși vorbim de un edificiu public. Nici măcar tururi ghidate ale acestui monument istoric nu se fac. În schimb, Familia Regalăpoate organiza dineuri fastuoase, de exemplu.
→ Palatul Băncii Naționale
Palatul vechi, de pe strada Lipscani, adăpostește Muzeul BNR, dar nu am văzut acest muzeu deschis pe deplin (deși în 2010 guvernatorul Mugur Isărescu promitea redeschiderea lui). El ocupă oricum doar holul de la parter. În plus, dat fiind că activitatea operațională a BNR se desfășoară în palatul nou de pe str. Doamnei, palatul vechi ar trebui să fie în întregime vizitabil, deoarece are niște interioare spectaculoase. Ne mulțumim cu un tur virtual pe site-ul instituției deocamdată.
→ Ministerul de Interne
Palatul care a adăpostit Comitetul Central al Partidului Comunist Român decenii la rând a fost deschis în 2010, la Zilele Porților Deschise. Ar trebui să existe un tur al câtorva spații istorice: Cabinetul 1 (biroul lui Nicolae Ceaușescu – actual birou al Ministrului de Interne), Cabinetul 2 (biroul Elenei Ceaușescu), Sala Comitetului Politic Executiv (CPEx, actuală sală de consiliu a MAI), dar și celebrul balcon de unde Ceaușescu și-a rostit ultimul discurs pe 22 decembrie 1989. Desigur, mini-circuitul s-ar face fără stânjenirea activității instituției.
→ Castelul lui Țepeș din Parcul Carol I
Inițial castel de ape al Expoziției Generale Române din 1906, miniatura cetății Poenari de pe Argeș adăpostește azi sediul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor. De pe terasa turnului mare și din balcon s-ar putea admira Parcul Carol, însă autoritățile nu valorifică acest potențial turistic mare. A fost accesibil publicului larg o dată, la Zilele Porților Deschise.
• INTERDICȚIE SELECTIVĂ
→ Corpul central al Palatului Regal (Sala Tronului, Sufrageria Regală, Scara Voevozilor)
Se poate vizita la liber și doar un weekend pe lună, contra cost. Cam aberant asta cu un singur weekend. Și mai aberant e că până de curând, trebuia să-ți faci rezervare prin telefon sau e-mail dacă voiai să vizitezi.
→ Palatul Patriarhiei (fost Adunarea Deputaților și Marea Adunare Națională)
De la trecerea în proprietatea BOR, singura modalitate de vizitare a spațiilor istorice în care s-a consolidat parlamentarismul românesc este dacă închiriezi una din săli pentru evenimente. BOR face bani frumoși astfel. Clădirea ar trebui să adăpostească Muzeul Parlamentului. Fără discuție.
→ Hotelul Intercontinental
Turnul din Piața Universității oferă o panoramă excelentă asupra întregii zone centrale. Din nefericire, aceasta poate fi accesată teoretic doar dacă se merge la sala de fitness, dar în general s-au tot făcut poze și fără a merge pentru vreun serviciu anume oferit de hotel.
→ Palatul Justiției
În general, ești întrebat la poartă ce treabă ai acolo, dar măcar în Sala Pașilor Pierduți (imensul spațiu de primire care ocupă corpul central al clădirii) să fie acces liber. Altcumva, accesul este permis dacă mergi cu probleme de rezolvat acolo. Exită pe net un tur virtual bun al acestui edificiu.
→ Ateneul Român
O vizitare fără a intra la vreun concert va fi în general oprită de paznic este posibilă oarecum neoficial (se achită 10 lei, se taie bilet) și, dacă ai noroc, nimereși și-un ghid neoficial. Cea mai importantă și veche sală de concerte din București ar trebui să aibă totuși un tur oficial, în afara accesului permis la reprezentații. Gândiți-vă ce potențial de prezentare a istoriei românilor are fresca circulară din sala mare. Să nu mai vorbim de rotondă.
→ Parcul Academiei de pe Calea Victoriei
Deși este instituție publică, paznicii te vor opri dacă încerci să mergi în respectivul parc. Teoretic, nu ar trebui să fie o problemă.
• EXCEPȚII
→ Terasa Spitalului Universitar
Fostul Spital Municipal oferă la etajul 14 o priveliște extraordinară a cartierului Cotroceni și a Dâmboviței. Nici măcar nu trebuie să mănânci neapărat la cantina de pe etaj, accesul este liber în timpul orelor de vizitare.
→ Terasa Asmita Gardens (Observatorul Parcului Văcărești)
Acces liber, dar doar în anumite zile, la anumite ore și în baza unei rezervări. Pentru o mai mare deschidere ar putea elimina rezervările și s-ar putea organiza un orar general, inclusiv nocturn, chiar și contra cost.
Sunt conștient că unele dintre locurile menționate reprezintă obiective protejate de tot felul și au un anumit statut, dar aș vrea să fie clar că aici am exprimat un wishlist din care chiar sper să devină accesibile cât mai multe item-uri. Este normal să putem explora orașul cât mai mult, este normal să încercăm să stoarcem bani de la turiști așa cum în străinătate te taxează să vezi orice pietricică.
Eu cam la ce-am enumerat mai sus m-am gândit. Mai cunoașteți și alte locuri interzise sau semi-interzise care ar trebui să fie accesibile publicului larg și care ar fi interesant de vizitat?
