Ajunsăi şi-n anul ăsta la „Promenada Operei”; asta e un eveniment în aer-liber, ţinut seara, în faţa clădirii Operei: aici se arată cam ce-o să se joace pe scenă sezonul ăsta, totul într-o montare de zile mari.
Anul ăsta Opera şi-a promovat bine de tot evenimentul, aşa că s-a strîns şi mai multă lume ca anul trecut; oameni care s-au bucurat, sper, să vadă cam cu ce se mănîncă arta care-a îngrăşat-o pe cucoana care cîntă la urmă.
Oamenii veniseră cu scaune de-acasă, cu pături, şi savurau cuminţi pe gazon muzica. Babele-şi aduseseră şoricarii să asculte ariile celebre, bicicliştii-şi aduseseră şi ei bicicletele să-nveţe şi ele ce-i ăla balet (zău aşa vere, eu am bun simţ să-mi las maşina la o staţie distanţă, regulamentar parcată, dar tu – biciclist care trebuie să-mi scoţi ochii că eşti biciclist – nu poţi să vii decît cu bicicleta şi să o ţii printre oameni).
Da’ tot a fost frumos – de ce să mint.
