[SHARE] Cât s-au schimbat în peste 80 de ani actualul bulevard Corneliu Coposu și Piața Unirii! Vorbim despre zona magazinelor Berska și Zara, KFC și de Carrefour Unirii.
În 1932, Piața Unirii se numea Piața Națiunii și era inima comercială a orașului, alături de ceea ce azi numim centrul istoric (zona Lipscani). Locul forfotea de comercianți și bișnițari de tot felul și de cumpărători. Aici se intersectau mai toate clasele sociale din Capitala Regatului României Mari.
În imaginea veche, vânzători în prim-plan și un tramvai care coboară pe bulevardul Maria. Pe fundal, case din cartierul evreiesc, al căror șir borda un cvartal foarte interesant și unic, astăzi dispărut în totalitate.
Numele celei de-a doua Regine a României a fost luat în perioada comunistă de poetul George Coșbuc. Cum arăta Piața Unirii în anii ’50 și cum arată acum?
În anii ’60 și ’70 casele din extrema dreaptă a pozei au fost demolate pentru ridicarea Magazinului Unirea. În anii ’80 a fost demolat și restul caselor, bulevardul a fost dublat în lățime și s-a construit aripa Călărași a Magazinului Unirea, o extensie a clădirii inițiale. Piața Unirii trebuia să devină avanpostul Centrului Civic ceaușist, pentru care o cincime din Bucureștii vechi a dispărut.
Specificul zonei a fost distrus și bulevardul a fost banalizat prin ridicarea de blocuri-tip anoste și depersonalizate. Deoarece bulevardul Coșbuc, care începea de la Sf. Vineri, cobora la Unirii, traversa piața și mergea apoi spre Rahova a fost întrerupt de noua configurație de la Unirii, segmentul din poză a fost reînglobat în Calea Călărașilor (din care mai făcuse parte până după 1900) între 1990-1995, după care a primit denumirea omului politic țărănist Corneliu Coposu. Coposu a făcut temniță grea comunistă pentru convingerile sale democratice, iar după 1990 a fost batjocorit de comunistul Ion Iliescu, primul Președinte ales al României post-comuniste.
Astăzi, pe locul vechilor case cu prăvălii la parter găsim magazine de haine, restaurante și practic tot ce are nevoie societatea consumeristă a prezentului. Istoria este dată uitării, întrucât mai ales actuala generație de bucureșteni preferă să traiască clipa mai degrabă decât să prețuiască ce-au construit generațiile anterioare. Nici autoritățile nu sunt interesate de educarea populației în spiritul respectului față de propriul oraș.
Piața Unirii a rămas aglomerată și în prezent, doar că și-a pierdut aproape complet personalitatea.
Piața Unirii, 1981
sursa: transira.ro
