E stabilit faptul că cei mai mulți bucureșteni trăiesc acolo unde se nasc – în cartierul lor, adică. Mai ajung la vreun mall, mai au ocazia să muncească prin alt sector – dar ei, acolo-și duc viața: la ei în cartierul de baștină.
Bucureșteanul autentic habar n-are, de multe ori, cum să ajungă în Piața Romană; pe unde se intră în Gara de Nord; dacă Giuleștiul e lîngă Colentina sau Giurgiului…
Nu glumesc.
Uneori îmi vine să fac o listă – cu acele locuri pe care cineva trebuie să le vadă, dacă tot trăiește-n orașul ăsta. Dar n-am făcut-o niciodată.
Și, cu toate astea, sînt locuri unde-ar trebui s-ajungi; să vezi ce-i acolo. Să intri-n Ateneu, să te plimbi pe Calea Victoriei sau între Romană și Unirii. Să ajungi în Parcul Carol și – poate – să vezi străduțele-n pantă din-prejur. Să urci la Mitropolie, să vezi Gara, să bați Cotroceniul, să caști gura prin Obor, să intri-ntr-un talcioc, să vizitezi Cimitirul Bellu, să pășești într-un muzeu, să stai pe bancă-n Grădina Botanică, să călătorești cu tramvaiul…
Multe, multe-s de făcut în București.
Și mai știu una-n plus: să mergi să vezi nuferii din Parcul Circului. Să-i prinzi înfloriți și să te minunezi că așa ceva, atît de frumos, se poate găsi-n orașul ăsta.
