La început de iulie, țipam că primul sediu al Senatului României, pe unde au călcat Cuza și Carol I, mai are puțin și se prăbușește.
Ce s-a întâmplat de atunci până acum? ABSOLUT NIMIC. Nimănui nu îi pasă, iar clădirea s-a mai degradat puțin între timp.
![[SHARE] PRIMUL SEDIU AL SENATULUI României, lăsat să se prăbușească. Nepăsare, ipocrizie, nesimțire. </p>
<p>Undeva între Unirii și Tineretului, pe Calea Șerban-Vodă, se găsește o casă dărăpănată, în ruină, care nu atrage atenția. </p>
<p>Casa a fost ridicată după 1830 pe Podul Beilicului (denumirea inițială a Căii Șerban-Vodă), iar în mai 1864 a trecut în proprietatea Statului. Corpul Ponderator, devenit ulterior Senatul, s-a întâlnit aici prima oară în decembrie 1864, parterul fiind amenajat ca amfiteatru. 73 de senatori, primii din istoria țării, au participat. Pe aici au trecut și Cuza, Carol I, Brătienii, etc. Ulița care se făcea din Podul Beilicului pe lângă Senat a luat denumirea de strada Senatului.</p>
<p>Senatul și-a mutat sediul de aici în 1869, odată cu inaugurarea Universității București, unde s-a amenajat un spațiu mult mai mare și mai potrivit pentru instituție. Aceasta s-a mutat iarăși în 1920, după un atentat cu bombă. Spațiul ales a fost clădirea cu actualul Teatru Elisabeta de la Cișmigiu, lângă palatul vechi al Primăriei Capitalei.</p>
<p>Senatul a fost desființat în 1946 la presiune sovietică, Parlamentul României devenind unul unicameral (doar Adunarea Deputaților). În 1948, primul an de Republică Populară, str. Senatului a fost redenumită str. Valerian Prescurea, în efortul de a șterge istoria. Denumirea inițială a străzii nu a fost restaurată după 1989.</p>
<p>Despre primul sediu al Senatului după ce camera superioară s-a mutat din respectiva casă nu se cunosc multe. În anii comunismului aici au funcționat un atelier de argintărie și o secție de ștanțare a Cooperativei Metalica. După 1990, imobilul a fost lăsat în paragină, nemaifiind nimeni interesat de el. Întreaga zonă a decăzut dramatic.</p>
<p>În iunie 2014, Senatul României a aniversat 150 de ani de existență. Evenimentul a fost marcat de maimuțăreală politică penibilă, Președintele Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu (ex-PNL, actual iepure al premierului PSD Ponta), a refuzat să îl invite la ceremonie pe Președintele Traian Băsescu. Atât a putut politicul să ofere României. Priviți oamenii mici: http://bit.ly/1m2dCaa</p>
<p>Ipocrizia și nesimțirea sunt evidente. Nimeni nu vorbește de primul sediu al Senatului, pun pariu că șefii de la Parlament habar nu au de această casă. Normal ar fi fost să fie restaurată și reinaugurată ca Muzeu al Senatului anul acesta, la fix cu celebrarea jubileului.</p>
<p>Circul politic continuă, iar casa de pe Șerban-Vodă se degradează pe zi ce trece mai mult și se va prăbuși în curând. Așa ne respectăm istoria. Felicitări!</p>
<p>informații via Bucurestiul meu drag</p>
<p>www.rezistenta.net](https://scontent-a-fra.xx.fbcdn.net/hphotos-xap1/v/t1.0-9/s526x296/10500290_671213359619598_1344846128014248912_n.jpg?oh=ff7e0e795bbd283bb033072aa9366929&oe=54529C28)
PRIMUL SEDIU AL SENATULUI României, lăsat să se prăbușească. Nepăsare, ipocrizie, nesimțire.
Undeva între Unirii și Tineretului, pe Calea Șerban-Vodă, se găsește o casă dărăpănată, în ruină, care nu atrage atenția.
Casa a fost ridicată după 1830 pe Podul Beilicului (denumirea inițială a Căii Șerban-Vodă), iar în mai 1864 a trecut în proprietatea Statului. Corpul Ponderator, devenit ulterior Senatul, s-a întâlnit aici prima oară în decembrie 1864, parterul fiind amenajat ca amfiteatru. 73 de senatori, primii din istoria țării, au participat. Pe aici au trecut și Cuza, Carol I, Brătienii, etc. Ulița care se făcea din Podul Beilicului pe lângă Senat a luat denumirea de strada Senatului.
Senatul și-a mutat sediul de aici în 1869, odată cu inaugurarea Universității București, unde s-a amenajat un spațiu mult mai mare și mai potrivit pentru instituție. Aceasta s-a mutat iarăși în 1920, după un atentat cu bombă. Spațiul ales a fost clădirea cu actualul Teatru Elisabeta de la Cișmigiu, lângă palatul vechi al Primăriei Capitalei.
Senatul a fost desființat în 1946 la presiune sovietică, Parlamentul României devenind unul unicameral (doar Adunarea Deputaților). În 1948, primul an de Republică Populară, str. Senatului a fost redenumită str. Valerian Prescurea, în efortul de a șterge istoria. Denumirea inițială a străzii nu a fost restaurată după 1989.
Despre primul sediu al Senatului după ce camera superioară s-a mutat din respectiva casă nu se cunosc multe. În anii comunismului aici au funcționat un atelier de argintărie și o secție de ștanțare a Cooperativei Metalica. După 1990, imobilul a fost lăsat în paragină, nemaifiind nimeni interesat de el. Întreaga zonă a decăzut dramatic.
În iunie 2014, Senatul României a aniversat 150 de ani de existență. Evenimentul a fost marcat de maimuțăreală politică penibilă, Președintele Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu (ex-PNL, actual iepure al premierului PSD Ponta), a refuzat să îl invite la ceremonie pe Președintele Traian Băsescu. Atât a putut politicul să ofere României.
Ipocrizia și nesimțirea sunt evidente. Nimeni nu vorbește de primul sediu al Senatului, pun pariu că șefii de la Parlament habar nu au de această casă. Normal ar fi fost să fie restaurată și reinaugurată ca Muzeu al Senatului anul acesta, la fix cu celebrarea jubileului.
Circul politic continuă, iar casa de pe Șerban-Vodă se degradează pe zi ce trece mai mult și se va prăbuși în curând. Așa ne respectăm istoria. Felicitări!
informații via Bucurestiul meu drag
