Am o idee fixa in ce priveste faptul ca nu reusim sa ne intelegem orasul. Ma refer in primul rand la faptul ca nu-i cunoastem istoria, nu-i cunoastem evolutia si din pacate nu cunoastem nici prezentul. Suna stupid, cum adica nu-mi cunosc orasul, dar in orice discutie cu locuitorii bucuresteni veti constata ca universul lor se reduce la cateva strazi, poate un cartier si cateva zone centrale.
Nici eu nu il cunosc complet, ar fi imposibil, dar incerc sa-l inteleg. Cand fac o propunere incerc sa documentez cat mai mult zona aleasa, astfel incat sa intelegem cu totii de unde s-a pornit, cum s-a ajuns la situatia actuala si mai ales sa ne depasim prejudecatile despre oras. Spun prejudecati pentru ca toti le avem si asta se vede cel mai bine cand suntem intrebati despre ce dorim noi in orasul nostru. Va zic de la inceput ca nu voi da niciodata urmatoarele raspunsuri: spatii verzi, locuri de joaca, drumuri asfaltate, transport in comun dezvoltat si in special curatenie. Voi raspunde intotdeauna ca vreau o strategie de dezvoltare.
Astazi vreau sa readuc in discutie acele “mici” date statistice preluate de pe Eurostat.
Deci vorbim despre densitatea populatiei in Bucuresti, referindu-ne strict la zonele cu densitate foarte ridicata, zonele locuintelor colective. Din pacate nu am reusit sa gasesc statistici clare privind numarul total al locuitorilor “la bloc”, atat la nivelul capitalei cat si la nivel de sector, dar parerea mea este ca acestia reprezinta majoritatea locuitorilor bucuresteni.
Plimbandu-va cu mouse-ul peste imaginea din satelit a Bucurestilor (sursa Google Earth) veti observa reprezentarea impartirii pe sectoare. Cele sase sectoare ale orasului au statistici diferite. Pot exista mici diferente si neconcordante, care insa nu conteaza in analiza situatiei generale (sursa datelor aici si aici), datele fiind din 2006 si 2007.
Plimbandu-va cu mouse-ul peste imaginea din satelit a Bucurestilor (sursa Google Earth) veti observa suprapusa peste impartirea pe sectoare o reprezentare a tuturor ansamblurilor de locuinte colective, constructii ridicate intre 1950 si 1989. Coreland informatiile statistice cu aceasta imagine putem observa ca sectorul 3 are cea mai ridicata densitate si cele mai mari suprafete de locuinte colective. Sectorul 1 este cel mai “avantajat” avand cea mai mare suprafata si cele mai putine ansambluri rezidentiale, rezultand cea mai scazuta densitate. Sectorul 2 se apropie de densitatea record a sectorului 3, avand o populatie si o suprafata putin mai redusa.
O scurta concluzie ne arata ca privind strict aceste informatii ar trebui sa ne punem intrebarea de ce doar sectorul 1 a reusit sa se “intinda” pana la soseaua de centura, suprafata sa fiind dubla fata de cea a celorlalte sectoare. Statistic “arata mai bine” doar prin calculul matematic, caci in realitate terenul nu este utilizat. Includerea oraselor-comune limitrofe in suprafata administrativa a celorlalte sectoare nu ar face decat sa reduca acesti indici statistici si nu sa insemne o dezvoltare reala. Pentru o dezvoltare reala si o imbunatatire a calitatii vietii este nevoie de investitii, nu doar de reimpartiri administrative.
Toata aceasta populatie ingramadita in ansamblurile rezidentiale se deplaseaza. Adica orice om are diferite trasee si destinatii in cadrul intregului oras. In momentul in care o masa mare de oameni pleaca la aproximativ aceeasi ora se creeaza aglomeratie, o aglomeratie care depaseste normalitatea. Densitatea crescuta indica o permanenta situatie de “aglomeratie” atat ca trafic auto cat si pedestru.
Plimbandu-va cu mouse-ul peste imaginea din satelit a Bucurestilor (sursa Google Earth) veti observa suprapunerea originii calatoriilor populatiei bucurestene. Imaginea este preluata din Masterplan-ul general pentru transport urban, intocmit in 2007, care are la baza studiul JICA. Suprapunerea este aproximativa si pe alocuri incorecta, avand in vederea calitatea imaginilor “schematice” din masterplan. Totusi se poate observa relatia directa intre “originile principale” si amplasamentul ansamblurilor de locuinte colective. Asa cum este si logic, cea mai mare parte a populatiei are ca punct de plecare unul dintre cartierele dormitor.
Plimbandu-va cu mouse-ul peste imaginea din satelit a Bucurestilor (sursa Google Earth) veti observa suprapunerea destinatiei calatoriilor populatiei bucurestene. Imaginea este preluata tot din Masterplan-ul general pentru transport urban, 2007. Impartirea functionala a orasului ii conduce pe locuitorii sau catre aceleasi puncte de interes, folosind aceleasi trasee. Doar simpla redimensionare a acestor artere nu va rezolva pe termen lung problema mobilitatii. Ansamblurile de locuinte colective sunt doar cartiere dormitor, de unde pleci dimineata si te intorci seara.
Reducerea densitatii populatiei bucurestene presupune relocarea functionala, dezvoltarea unor noi zone, demolarea multor blocuri de locuinte etc. Toate acestea trebuie sa faca parte din strategia de dezvoltare a unui oras care isi doreste sa evolueze. Simpla reamenajare a unui parc, desenarea unor trasee pentru biciclisti, construirea unui pod sau “curatenia de primavara” nu sunt altceva decat bani aruncati. Va spun inca odata, raspunsul la intrebarea: ce imi doresc pentru orasul meu, este o strategie. Restul, lucruri mici la care viseaza oricine, restul este doar continutul acesteia.
