Biserica Stavropoleos, aflată în centrul istoric al Capitalei, în spatele Muzeului Național de Istorie, a fost ridicată în anul 1724, în timpul celei de-a doua domnii în Țara Românească a lui Nicolae Mavrocordat (1719-1730) de către arhimandritul Ioanichie, venit din Grecia, de la Mânăstirea Gura.
Foto: AGERPRES ARHIVA / SORIN LUPSA
La data de 6 aprilie 1722, arhimandritul Ioanichie a cumpărat, de la jupâneasa Despa, locul pe care avea să zidească hanul și biserica. În incinta hanului cu două niveluri ce se afla în proprietatea lui, Ioanichie a construit actuala biserică zidind o mânăstire ce era susținută economic de către han — rânduiala era una frecventă în epocă.
Potrivit pisaniei de deasupra ușii de la intrare, la data de 30 octombrie 1724 biserica era terminată. În următorul an, la 9 iulie 1725, fata logofătului Radu Greceanu, Maria, dăruiește mânăstirii locul de care avea nevoie pentru a ridica o clopotniță și o pivniță.
După doi ani de la terminarea lucrărilor de construcție, la 7 martie 1726, Ioanichie este ridicat la rangul de mitropolit al Stavropolei de patriarhul Ieremia al Constantinopolului. Tot de atunci, mânăstirea pe care a construit-o a fost numită Stavropoleos.
Foto: AGERPRES ARHIVA / RAZVAN BOTEA
Cu ocazia hramului din anul 1733, la 8 noiembrie, ctitorul Ioanichie pune să se zidească în Proscomidie piatra cu numele ctitorilor și își face testamentul prin care închină mânăstirea și hanul Mânăstirii Gura din Grecia. La data de 7 februarie 1742 Ioanichie, în vârstă de 61 de ani, trece la cele veșnice și este înmormântat în biserică.
Ca urmare a stricăciunilor suferite în timp, între anii 1852-1858 egumenul mânăstirii cere în repetate rânduri dărâmarea bisericii și construirea uneia noi. Abia în 1897 Ministerul Instrucțiunii și al Cultelor a luat măsuri pentru restaurarea bisericii, adresându-se arhitectului Ion Mincu care, după trei ani de studii, a ajuns la concluzia că acest lucru este imposibil, din cauza greșelilor de construcție.
În cele din urmă, în august 1904, arhitectul Ion Mincu a început lucrările de restaurare. Între anii 1904-1940 Biserica Stavropoleos a rămas doar monument istoric, în incintă depozitându-se elemente de arhitectură și pietre funerare de la bisericile demolate în centrul vechi al Bucureștiului. Abia în anul 1940 biserica a fost redeschisă cultului.
Colecția de obiecte vechi bisericești ce aparțin Bisericii Stavropoleos cuprinde icoane, obiecte de cult, piese de artă decorativă și fragmente de frescă recuperate de la bisericile demolate în timpul regimului comunist.
Foto: AGERPRES ARHIVA / LUCIAN TUDOSE
Biserica Stavropoleos are și o valoroasă bibliotecă alcătuită din numeroase volume de teologie, artă și istorie. Biblioteca conține un important fond de scrieri patristice, biblice, dogmatice, liturgice, istorice, pastorale, omiletice, catehetice, dicționare și manuale de limbi clasice, dar și studii despre arta bizantină și icoana ortodoxă, istoria și civilizația românească a secolului al XVIII-lea, cultura medievală europeană. De asemenea, aici există și un fond de carte veche, manuscrise și tipărituri în limbile română, greacă și slavonă. Sunt peste 80 de manuscrise și 400 de tipărituri, cărți de cult sau manuscrise muzicale, unele din secolul al XVII-lea sau al XVIII-lea.
Reînființarea vieții monahale în acest loc a însemnat în primul rând formarea unei obști monahale. Astfel, în 27 mai 2008, cu binecuvântare patriarhului Daniel, a avut loc tunderea în monahism a patru dintre surorile care se aflau la Stavropoleos. Astăzi obștea Mânăstirii Stavropoleos este formată din șase monahii și un preot duhovnic.
Este cunoscut corul de la Stavropoleos care a susținut concerte în multe locuri din țară și din străinătate. A cântat la Palatul Patriarhiei, în Austria, în Cipru, la Congresul Internațional de Muzicologie de la Timișoara, la Festivalul de muzică sacră de la Czestochowa (Polonia), în Franța, Italia, Germania, Ucraina — la Festivalul Glas Pecerska, în America și Japonia.
Foto: AGERPRES ARHIVA / MIHAI ALEXE
Stilul arhitectonic al Bisericii Stavropoleos este cel brâncovenesc. Armonia volumelor, precum și calitatea sculpturilor în piatră și lemn au făcut ca aceasta să fie considerată printre cele mai importante realizări de artă brâncovenească din țară. În partea superioară a pridvorului s-a păstrat o frescă originală bine conservată, spre deosebire de cea din interior, care s-a degradat în decurs de peste 270 de ani din cauza fumului de la lumânări. Intrarea este mărginită de un portal, sculptat în piatră, în partea de sus existând o pisanie bilingvă, în grecește și în slavonă, dar redată cu caractere chirilice.
Catapeteasma, cu ușile împărătești și cu cele două iconostase mici, în lemn, sculptate artistic, sunt bine conservate. Icoanele sunt originale, pictate pe fond de aur.
În Biserica Stavropoleos se păstrează scaunul original al domnitorului fanariot Nicolae Mavrocordat — scaunul mare din naos, din partea dreaptă — sculptat în lemn, având în partea de sus cele două steme ale Țării Românești și Moldovei, semn că a domnit în ambele Principate. Imediat, în dreapta scaunului domnitorului, se află scaunul original al ctitorului.
La exterior există cele două elemente caracteristice stilului brâncovenesc: ancadramentul ferestrelor, cu motive florale și brâul. AGERPRES (Documentare/AS autor: Mariana Zbora-Ciurel)
sursa-http://www.agerpres.ro/
