…nimic pe lumea asta nu te-ndeamnă la visat cu ochii deschiși la călătorii ca gările și trenurile. Chiar dacă foarte mulți dintre noi n-am mai mers cu trenul de ani de zile, chiar dacă mai mulți decît am crede n-am mers niciodată cu trenul, gîndul la calea ferată tot ne trimite undeva – unde e mereu vacanță, unde orizontul e larg și cerul senin… of – și mai e atît de mult pînă la concediu.
Mie-mi plac trenurile, dar nu sînt un cunoscător al lumii feroviare. Să fiu cinstit, mi-e drag de nu mai pot de automotoare – hibridul perfect între tren și… autobuz; cum văd unul, cum mă iau după el și-i fac poze și casc gura toată ziua. Uite, peste frumusețea asta de mai jos am dat acum vreo șapte ani, cînd luasem la picior mănăstirile din Moldova:
… săptămîna asta, la Gara de Nord, se ține un soi de expoziție de locomotive, vagoane și automotoare mai vechi și mai noi, cu ocazia împlinirii a75 de ani de la inaugurarea Muzeului Ceferiștilor. Este și o mocăniță care se plimbă prin praf, pe niște șine improvizate pe lîngă Gară; ba chiar și un tren istoric care duce la Gara Băneasa, la care deja nu se mai poate face nici o rezervare – lumea dă buluc.
Eu zic să vă duceți – să vedeți. Am făcut doar cîteva poze la niște locomotive vechi, asta ca să vă las pe voi să vedeți tot ce e de văzut:
… pînă duminică puteți merge și voi la Gară, să vedeți minunățiile astea. Sînt și locomotive mai noi, și o garnitură de metrou – submarinul nostru galben fără cai – și… lume, căscînd gura.
Frumos.
