Pe urmele pasilor mei pierduti sub molozul „reconstructiei”. Drumul aproape zilnic pe langa Spitalul Brancovenesc si la o aruncatura de bat, Intrarea Eliza Moroiu. Azi, casa este in paragina, matusa mea a plecat de mult in stele, Spitalul Brancovenesc a disparut si el ca si cand nici n-ar fi existat vreodata. Au ramas doar amintirile superbelor vacante, povestile cu parfum interbelic ale lui Maritzi si dorul care uneori doare.
