Se fac 15 ani de cînd bucureșteanul a-nceput să bage mallul în viața sa obișnuită. Totul a pornit cu mallul din Vitan – un circ al foamei -și a continuat cu cel din Drumul Taberei; mai apoi iureșul nu s-a mai oprit; și, aparent, încă nu se oprește nici acum.
Între timp, avem deja un mall care a murit (cel de la Șura Mare) și unul care se încăpățînează să stea în viață, în pofida tuturor evidențelor (cel din Rahova, de pe Trafic Greu).
De ce mor mallurile; de ce nu merg? Poate pentru că – la fel ca și cu restul afacerilor din țara noastră – nici astea nu-s făcute de genii ale business-ului: ia, atît de simplu este!
Oare s-a schimbat ceva în abordarea afacerii, la oricare mall muribund? NU! Fiecare mall își închipuie că branduri de prestigiu ori că poziționare de lux o să ajute; și nu e așa.
Mallul moare din lipsa grijei altuia – adică, mallul moare pentru că nu înțelege că trebuie să aducă oameni înăuntru: să-i cîștige, cum ar veni.
Și, dacă nu poți aduce oamenii pe care i-ai dori, atunci încearcă să-i aduci pe cei pe care i-ai putea. Asta e! Mallul din cartier nu o să aducă oameni din restul orașului, pentru ce – pentru lux? Vax!
Păcat că, nici azi, în 2014, mallul din cartier nu se chinuie să aducă omul din cartier.
Da, întreprinzătorule! Renunță la ancora păguboasă! Renunță la supermagazinul scump de la parter și dă spațiul altuia, care să atragă cumpărătorul! Renunță la brandul care vinde cinci tricouri pe zi, și adu no-name-ul care vinde cinci sute!
Da – adu vecinul, cheamă pensionarul, atrage chiulangiul: ei te vor salva, ei – cei care intră în palatul comerțului și al distracției cu zece lei în buzunar!
Creează o comunitate – una adevărată, una locală, socială, nu una virtuală; căci nu like-ul îți va umple buzunarul!
Salvarea este întoarcerea la offline – la oamenii pe care nu-i atrag ceilalți.
