București, sectorul 3. Strada Mămulari colț cu intrarea Mămulari, fostul cartier evreiesc.

București, sectorul 3. Strada Mămulari colț cu intrarea Mămulari, fostul cartier evreiesc. Câteva case vechi și-un templu evreiesc au scăpat de demolările ceaușiste aberante din anii ’80.

Bloculețul art déco din anii ’30 în care marele om politic țărănist Corneliu Coposu și-a trăit ultimii ani din viață zace în uitare și în degradare undeva printre blocurile masive din spatele Magazinului Unirea, zonă accesată cu predilecție pentru a intra în parcarea supraetajată de acolo. Este, practic, o fundătură.

Coposu a făcut temniță grea comunistă pentru convingerile sale politice și opțiunea sa pentru democrație. Fost membru al Tineretului Național Țărănist în vremea lui Maniu și Mihalache, el s-a ridicat în politică abia după 1989, la bătrânețe. În ciuda șicanelor permanente ale regimului Iliescu și ale susținătorilor acestuia, Coposu a fost unul din fondatorii Convenției Democrate Române (CDR) în 1991, alianță care a câștigat alegerile din 1996 (împotriva FSN) și a dat țării primul Președinte non-comunist, Emil Constantinescu (mandat 1996-2000). Coposul nu a mai trăit să vadă eșecul CDR și al lui Constantinescu, în care atâția români își puseseră încrederea.

Pe 20 mai 2014, la aniversarea centenarului, la bustul lui Coposu de lângă biserica Kretzulescu (Piața Revoluției) au depus flori Emil Constantinescu și actualul președinte al PNȚCD, Aurelian Pavelescu. Este o jignire la adresa memoriei lui Coposu să îi facă laudatio Pavelescu, care a reușit să distrugă și fărâma de PNȚCD rămasă după moartea seniorului Diaconescu, adjunct al lui Coposu.

În rest, presa s-a ocupat mai mult de cearta Băsescu-Ponta (că doar e campanie pentru europarlamentare, logic) și de vizita vicepreședintelui SUA, Joe Biden, la noi în țară.

Un gând de recunoștință pentru liderul politic care a fost Corneliu Coposu.