Sîmbăta trecută, în ceas de dimineață, m-am plimbat oleacă prin oraș: pe la Operă, pe la Izvor – și între. Ce-am văzut, vă zic și vouă.
Tot mai multe clădiri importante sînt în renovare. Sfîntul Elefterie – biserica – se ghicește și ea cu turla îmbrăcată în niște schele:
Iar Opera Română e învelită-ntr-un cearșaf:
Pe vremea cînd ziceam că o să fac din Ce era înainte acolo un serial, mă gîndisem la clădirea numită Opera Center, de pe Splai; o clădire care, sincer vă spun, îmi place. Este printre primele clădiri de birouri bucureștene – apărută la sfîrșitul anilor ‘90. Nu mulți își aduc aminte că este, de fapt, compusă din două blocuri; cel din stînga a apărut la vreo doi ani după primul.
Pe locul celui mai nou țin minte că era un soi de părculeț-tăpșan, dar nu știu de cînd (să fi fost ceva demolat odată cu lucrul la metrou? odată cu regularizarea ceaușistă a gîrlei? În anii ‘90, devreme, apăruse și o terasă acolo. Nu mai știu dacă pe locul unde este, azi, tronsonul cel vechi al „Opera Center”, se afla sau nu vreo casă – parcă da.
Peste drum, se afă un bloculeț ce-ți pare nou:
… însă este vechi, și îmbrăcat în sticlă și aluminiu în urmă cu niște ani. La parter se afla unul dintre primele buticuri bucureștene post-decembriste: „New York, New York”. Poate-i țineți minte jeepul lui Bobby Torok parcat prin față…
Să mergem mai departe, să mai vedem ce se mai e nou. Bulevardul – tocmai m-am enervat deunăzi – e în zodia nenorocită a refacerii trotuarelor. Splaiul a trecut recent printr-o cosmetizare: gardul a fost cam schimbat, din loc în loc s-au pus băncuțe; doar pe pescari nu-i trimite nimeni acasă…
Iată, după ce a trecut în ultimii douăzeci de ani prin perioadele Panipat și BRD, fosta cofetărie „Tosca” se pregătește să redevină spațiu comercial:
… mai departe, după ce treci de Vasile Pârvan, vezi că blocul început acum cinci-șase ani pe locul unui părculeț a rămas, cum se zice, on hold…
Ajungi la Kogălniceanu, unde și acum șaorma cea mică se vinde cu trei lei. Altfel, piața e un loc de adunare al feluritor oameni fără căpătîi; e multă mizerie pe aici. Chiar dacă încă arată frumos deschiderea spre Plevnei, făcută după Război, blocurile ar merita o recondiționare… dar nu o reabilitare!!!
Tot pe-aici, dăm peste un anunț care ne pune pe gînduri, dar nu intrăm în panică.
… și ne întoarcem de unde am plecat, ca să lăudăm felul în care infectul parc al Operei a fost cosmetizat acum doi ani de Primăria Sectorului 1. Vara, cînd cresc ierburile acelea înalte, arată frumos pe aici.
Jumătatea aceea dinspre Calea Plevnei a rămas încă maidan. S-o face aici ceva? Poate. Om vedea.
