Mi-e frică pentru amărîta asta de clădire căzută victimă popimii catolice. Ba sîntem de-acord să fie construită, ba nu ne-nţelegem la mălai, ba ne opunem. Rezultatul?
Avem o clădire frumoasă care nu poate fi folosită; ba mai mult, e ameninţată de ani de zile cu demolarea.
O măgărie! Dar nu-nţeleg cum de ce lăsăm Biserica Catolică să aibă atîtea de zis? Parcă eram o ţară ortodoxă şi ne mîndream cu asta. Pupăm icoane, mergem la moaşte, ctitorim biserici – ne punem speranţa în Doamne-Doamne; şi acest Doamne-Doamne e unul singur, ortodox – nu venetic.
Singura salvare a acestei clădiri este să fie donată Bisericii Ortodoxe Române. Se descurcă Daniel de-acolo.
