… s-ar putea să fi făcut pentru promovarea oraşului ăsta mai mult decît intenţionam.
Pechinejii, canişii şi copiii au traseele lor, cînd îi scoţi la plimbare – nu-i chip să-i abaţi. Fii-mea a prins mare drag de partea Căii Victoriei dintre fostul C.C. şi Ateneu; aşa că-n fiecare seară ne găsiţi ba dînd roată regelui Carol, ba făcînd echilibristică pe gardul grădinii Ateneului, ba dîndu-ne huţa agăţaţi de deştele lui Maniu. Ştiţi locurile: apar mereu turişti, în cîrduri mînate de cîte-un ghid, sau de capul lor. Turiştii caută – oriunde-ar merge – chestii care să le ofere un pic de confort, oleacă de asigurare că se află într-un loc prietenos, relaxat.
Bucureştiul nu-i tocmai un oraş vesel, ştiţi. Oamenii n-au răbdare, trec repede, se uită la alţii urît, nu ştiu să se simtă bine, să arate că se deconectează; turiştii se prind de asta şi calcă şi ei în vîrful picioarelor.
Tii! – să-i vedeţi ce se destind deodată cînd văd copiii veseli jucîndu-se şi făcîndu-şi micile obrăznicii, cînd văd că oamenii locului se simt bine, cînd văd că sîntem un oraş prietenos şi zîmbitor.
Aşa că eu mi-am adus obolul – cum ziceam; dacă, printre pozele pe care-o să le pună turiştii ăştia în albumele lor de călătorie, o să fie cîteva cu o maimuţică blonduţă care ţopăie prin centrul Bucureştiului, să ne daţi şi nouă o medalie.
Dar gluma e una, iar treaba serioasă e alta. Petrecînd orele serii în oraş şi trăgînd cu ochiul la interesurile turiştilor, m-a mîhnit să văd că bieţii turişti nu găsesc explicaţii pentru lucrurile văzute.
… Vin pe Calea Victoriei şi văd deodată statuia aia hăcuită a lui Maniu, şi habar n-au cine e şi de ce i s-a făcut statuie, dar fac poze conştiincioşi. Văd CC-ul şi trec mai departe; doar cei care au vreun ghid care să le zică că de-acolo a fugit Ceauşescu se apropie şi stau să se uite cu atenţie.
Treaba e că Ceauşescu vinde. Că noi mai credem că oamenii vin la micul Paris – aiurea! – au văzut ei destule Parisuri. Pe turişti îi agăţi cu legende, cu poveşti – iar Ceauşescu e un soi de Dracula: vinde.
La Tîrgovişte i-a dus capul să facă un soi de muzeul acolo unde-a fost împuşcat cîrmaciul; dar în Bucureşti nu ştie nimeni să pună un panou pe Calea Victoriei pe care să scrie că, puţin mai în spate, se află clădirea de pe care şi-a luat zborul dictatorul (şi nu, dictatorul nu a plecat de pe Casa Poporului – pentru cine crede asta!)
Zău aşa – puneţi un panou cu explicaţii, e atît de simplu! Un pic de ajutor pentru turişti! Evidenţiaţi punctele de interes din Bucureşti, adăugaţi-le valoare!
