Puţine momente bucureştene sînt mai plăcute ca serile petrecute în Parcul Izvor. Locul a avut şansa să primească doar strictul necesar de intervenţie din partea primăriei – nimic mai mult decît iarbă, alei, locuri de joacă şi sport, coşuri de gunoi şi felinare.
Casa Poporului nu mai atîrnă apăsător asupra fostei zone demolate aflate aici, blocurile ceauşiste au ajuns să mărginească cuminţi bulevardele înconjurătoare, oamenii şed pe iarbă şi se pupă, citesc, joacă mingea şi fac poze.
Pomii sînt frumoşi: au crescut în toţi aceşti ani; unii deja sînt bătrîni şi dau o umbră frumoasă. Alandala, găseşti platani, plopi, nuci, castani, păducei, corcoduşi şi duzi; s-a mai pripăşit şi cîte-un măr nealtoit; şi alte ciudăţenii îşi fac locul: nuci americani, catalpa (mulţam, Dragoş, de ajutor!) – şi alte chestii la care, sincer, nu mă pricep…
