2012 a adus un 1 Decembrie cald pentru inceputul de iarna calendaristica, dar temperatura acceptabila a fost numai buna de explorat atmosfera paradei anuale de la Sosea, sub un soare timid, care mai apoi s-a ascuns in nori. Foarte important de subliniat este ca 01|12|12 a picat taman in miezul campaniei electorale pentru parlamentare.
Pentru ca deja documentez Ziua Nationala a Republicii de cativa ani, m-am concentrat mai mult pe anumite detalii, asupra carora ma voi opri in continuare. Totodata, voi dezvalui cele 3 (trei) revelatii care au marcat Ziua Nationala in Bucuresti in acest an. –>
Piata Victoriei, ora 9:30 AM. Palatul Victoria, sediul Guvernului Romaniei, era acoperit de un cearsaf imens. Am avut impresia, pentru o clipa, ca se izolase un santier de acoperire a palatului cu alucubond, pe stilul Bibliotecii Nationale. Totusi, pe acoperisul cladirii era forfota – un grup de oameni se tot agita. Probabil clocoteau in ei sentimentele nationaliste.
In mijlocul pietei, un car de transmisiuni de la cea mai profi televiziune de stiri de pe planeta, „unicat ca Eminescu”, era pe faza sa vada daca pe tricolor e intr-adevar scris „Unire”, asa cum au trambitat o luna intreaga.
Girafa de la Antipa era bine-mersi, se pare chiar ca va petrece Revelionul in Capitala, revenindu-si dupa drama pe care a suferit-o anul acesta.
Langa incercata vila Oromolu (de care nu stie, dar e statia de metrou langa), poporul patriot care si-a ornat balcoanele cu flamuri tricolore se pregatea sa traverseze soseaua Aviatorilor, pentru a merge spre Arcul de Triumf.
In drum spre marele eveniment, am trecut si prin recenta Piateta a Regelui, unde, pe diagonala de bustul Majestatii Sale era sa ma impiedic de niste cuburi de piatra uitate-n drum. Garantat Oprescu.
Tot la Piateta Regelui era si un post de campanie de la ARD, care distribuia materiale electorale celor dispusi sa se opreasca din drum putin.
De data aceasta, m-am postat vis-a-vis de Casa Titulescu, peste drum de unde am stat anul trecut. Din nou, nu am mers unde era aglomeratia mai mare, adica la Arc insusi.
Lume destula, chiar mai multa decat in 2011, as putea spune. Parinti, copii, varstnici, toate categoriile sociale, cu sau fara steag la purtator, s-au insirat in lungul Soselei Kiseleff, asteptand sa vada „soldatii”, cum cataloga un parinte din spatele meu (cu infantul in carca) orice personaj care defila.
Ca de obicei, nu s-a auzit nimic in afara Pietei Arcului de Triumf, intrucat a monta boxe si in perimetrul adiacent acesteia pare o investitie mult prea mare pentru guvernanti. Privilegiati raman politicienii de la Tribuna Oficiala, din lateralul Arcului de Triumf.
Vis-a-vis de locul unde stateam am observat steagul regal de lupta de mai sus, o versiune facuta „in casa”, cu .svg-uri luate de pe Wikipedia. Am fost surprins sa vad ca monarhistul-mester nimerise monograma Regelui Ferdinand I, Suveranul de la momentul Marii Uniri din 1918.
Si-anceput parada! A deschis-o solemn „Generalu'” (citat din acelasi parinte). Cadrul militar a primit aplauze, ca dealtfel toti participantii la parada care i-au urmat. M-am simtit ca la finalul prelung al unei piese de teatru.
A urmat apoi un detasament din Regimentul de Protocol si Garda „Mihai Viteazu”, purtand drapelul de lupta republican al Romaniei.
Oricate avantaje ar avea uniformele moderne ale soldatilor, trebuie sa recunosc ca tot cele din epocile apuse pareau mai oficiale la astfel de defilari.
Interesant e ca multi au gasit de cuviinta sa se comporte ca la un meci de pe „Naţional Ărina”, urland si gesticuland: „Bravooo!”, „Hai baietii!”, „Bine baietii!”, „Haaai Romaniiiaaa!!”, „Lupta baietii!”, etc. Cum am spus, toate categoriile sociale au fost prezente. De la vladica la opinca. Multa opinca.
Agitatia de la Sosea a scos pe balconul Amasadei Suediei angajatii institutiei, obisnuiti mai degraba cu traficul infernal de aici din timpul saptamanii.
Vehicule de transmisiune in cadrele de operatiuni. In balconul Casei Titulescu (de pe fundal) isi facusera aparitia cateva personaje, probabil intelectuali burgheji.
REVELATIA NR. 1 – CATELUL GENIST. Sfinte Darwin, cata rumoare a putut produce acest patruped cocotat pe-un vehicul! Poze, strigate, „cutu-cutu”, „vaaaai ce draguuut!!”, etc., etc. Lumea o luase razna, de parca o gaina nascuse pui vii pe caldaram, in fata lor.
REVELATIA NR. 2 – FETITA-VEDETA. Sfinte Jobs, fetita asta habar n-are cat de faimoasa este. La cei cativa anisori, a beneficiat de o campanie monstruoasa de imagine din partea Antenei 3. Pe scurt, anul trecut, fetita ar fi vrut sa deschida parada, dar „dictatura pedelista” nu i-ar fi permis, pe motiv ca taticul ei e de la PSD, aflat in opozitie la acea data.
Realizatorul TV Gadea, de la Antena 3, a „preluat” cazul, din care a facut o tragedie nationala. Campania aceasta a culminat cu juramantul solemn al Premierului Ponta, dat in platou la Gadea, ca fetita va deschide 100% parada in 2012, pentru a repara greseala. Premierul a mai spus ca „numai comunistii si nazistii pedepseau copiii pentru faptele parintilor.” Cam exagerat, Excelenta Voastra, cam exagerat. Fetita nu a fost trimisa nici in lagar, nici in gulag.
Finalul apoteotic a fost legatura in direct la conacul pesedist, cand Gadea a intrebat-o pe fetita: „Te bucuri ca pariticipi la parada?”, iar fetita a raspuns: „Da.” Fascinant, merita audienta maxima asemenea isprava. Premierul s-a tinut de cuvant, fetita a defilat. Putem dormi linistiti. Eu zic sa-si treaca pe afisele elctorale si realizarea asta, merita!
Amuzant a fost ca printre vehicule si cai s-a strecurat si-un maidanez mioritic, trecand nepasator la fluieraturile distinsei audiente. Maidanezul era si rapid, ca n-am apucat sa-l pozez, altfel ar fi fost patru revelatii de descris in articol.
Cum parada a fost mai scurta anul acesta, am observat ca drapelele istorice de lupta au venit mai la urma. Ciudat.
Grupul de reenactment a fost si el prezent din nou, tot in uniforme din timpul Primului razboi Mondial si curios, tot la coada paradei. Din nefericire, o mare parte a publicului nu a inteles ce reprezenta acest grup imbracat mai curios, intrucat nu s-a sinchisit nimeni sa le explice.
Muzica Reprezentativa a Armatei a incheiat parada, asa cum se obisnuieste. Foarte frumos.
Cum au disparut gardurile jandarmilor, cum a dat navala vulgul pe carosabil, ca la Revolutie. Lume alergand in toate partile, dar curentul principal era spre Piata Victoriei. M-am plimbat si eu pe stradute pana spre Victoriei, pentru a simti atmosfera de sarbatoare.
Vehiculele militare oprite la Rondul I de pe Kiseleff au fost rapid asaltate de curiosi, care s-au imbrancit si s-au injurat romaneste, numai asa putand sa decida al cui copil sa se suie primul pe tanc.
Tatal si fiul. Dupa vestimentatie, tatal clar militeaza pentru 10 Mai zi nationala.
Soseaua Kiseleff in zona Scolii Comunale si a Muzeului Taranului, redevenita pentru scurt timp pietonala.
REVELATIA NR. 3 – STEAGUL-GIGANT. Cel mai steag urias din istoria Bucurestilor a fost dezvelit pe fatada principala a Palatului Victoria! Deci asta se ascundea sub cearsaful vazut initial! Ce-i drept, Premierul se declarase sustinator fervent al campaniei private „Pe tricolor e scris Unire”. Palatul acoperit de steag a umplut Facebook-ul romanesc. Citeam un comentariu care zicea cam asa: „Bine c-au acoperit cladirea, ca e urata!”
Multimea, traversand in graba strada Paris, unii oameni tinand in mana baloane albe cu sigla USL.
Si pe trotuarul din fata Muzeului Antipa era aglomeratie, girafa integrandu-se in sfarsit si ea printre oameni, acolo unde-i este locul.
100% nelegat de campania electorala, pentru prima data, Palatul Victoria si-a deschis portile pentru poporul alegator si suveran. Doar etajul unu. Doar trei sali. De la 10:00 la 13:00. Cam urata suprapunerea peste parada, sunt sigur ca se putea de la 13:00 la 16:00, sa fie programul cat mai cursiv si logic. Oricum, nu am avut rabdare sa stau la coada kilometrica ce se intindea pe b-dul Iancu de Hunedoara, in lateralul Guvernului. Altadata, la alte alegeri, pardon, la alta Zi Nationala!
Partea buna e ca am putut sa fac lejer poza de mai sus. De obicei, paznicii zelosi nu permit fotografierea cladirii Guvernului de aproape, ca e obiectiv strategic.
Coborand pe Calea Victoriei, am observat ceva agitatie in fata Cercului Militar. Masini de protocol si oameni in uniforma.
Grupul mentionat ii includea pe actualul Ministru al Apararii, Corneliu Dobritoiu (USL), dar si pe Seful Statului Major General. In rest, comandanti militari ce tocmai luasera parte la o receptie in onoarea Zilei Nationale. Domnul ministru Dobritoiu declarase in octombrie ca nici vorba de parada militara completa, clar fara avioane, ca Ministerul e in jena financiara. Sunt sigur ca am vazut destule avioane la parada, chiar daca nu le-am pozat. Ma bucur ca Guvernul a gasit pana la urma bani pentru ceva esential ca parada aceasta, ceea ce demonstreaza ca nimic nu e imposibil. Iarasi, nelegat de campania electorala.
Fac apel inevitabil la memoria fotografiilor vechi, dar si la militarii occidentali din alte tari NATO, de exemplu. La noi, lipseste prestanta. Bine, prestanta cu burta n-am prea vazut, dar ma gandesc ca Armata Romana ar putea sa arate mai bine, in special la varf. Doamna cu parul de foc, sotie de militar cu rang inalt si imbracata in haina din blana de macsim şasă bizoni frumouşi mi-a aruncat o privire urata dupa ce am facut poza de mai sus.
Pentru a sfarsi apoteotic plimbarea de 1 Decembrie, am precut pe la University Place (Piata Universitatii), proaspat betonata cu ocazia inaugurarii parcarii subterane opresciene. Primarul a umplut spatiul statuilor cu cocioabe, pregatindu-se sa le ofere bucurestenilor un „Craciun ca la Viena”. Nu uitati sa dati Join la event pe Facebook.
