… nu-i prima dată cînd dorinţa de a comunica, de a afişa, de a a arăta ceva lumii o ia razna. Ne-am mai rîs de astfel de lucruri; e momentul s-o facem din nou.
Peste drum de Drept a răsărit o ditamai placa comemorativă; trecătorul e îndemnat să ia aminte că aici a vieţuit familia Şuteu. Am văzut plăci de patru ori mai mici şi mai discrete. Mă mir că pe placă nu e trecut căţelul familiei – pun pariu că Azorică ştia să aducă ziarul de la cutia poştală; şi cred că şi motanul familiei Şuteu merita să fie pomenit; desfăcea singur cutia de sardele…
Nimic nu e mai scîrbos ca o reclamă scîrboasă. Uitaţi-va la afişul ăsta făcut de B.C.R.
… rar am văzut ceva mai fals, mai căznit, mai scîrbos. Cucoana aia parcă-ţi întinde 50 de bani ca să-ţi iei seminţe, parcă-mparte mărunţiş la parastas: jenant.
Nici naiba nu foloseşte diacritice atunci cînd scoate un anunţ la imprimantă. Aşadar, despre magazinul ăsta nu putem şti dacă s-a mutat lângă… sau langa:
Maşinile ne reflectă personalitatea – e de-ajuns să vedem ce autocolante se mai poartă:
Pozele astea sînt de la Ando; şi tot el a descoperit că nici wirelessul nu e, aşa, sat fără cîini!
