Iată că avem şi Bibliotecă Naţională. Cică e urîtă, că are nu-ş ce reclamă la Samsung pe ea (ei, şi?). Acuma, frumoasă n-avea cum să fie; e doar adaptarea unei clădiri ceauşiste oribile. Arată cam ca un acvariu cu apă dintr-aia murdară, ce-i drept; dar înăuntru o să fie nişte comori…
… cu greu s-a deschis pentru oameni şi staţia de tramvai de pe pasajul Basarab. Mde, ştiu că e o treabă electorală, că trebuia deschisă de juma’ de an cel puţin, dar mă bucur – că e un lucru făcut pentru oameni.
Staţia e liniştită, de-abia se aud maşinile care gonesc cu suta pe lîngă ea; şi pare răcoroasă – dar cam trage în ea.
… de ani încoace avem un soi de blazare cînd e să privim inaugurările. Mie mi se trage de pe vremea cînd Ceauşescu venea cu fanfara la Canale şi alte idioţenii; altora li se trage de la nesfîrşitul şir de panglici electorale tăiate de după Ceauşescu. Dar pe undeva mă bucur cînd văd lucruri care se construiesc, care apar.
Înseamnă că mai e ceva de capul nostru – că se vrea, se poate, se face.
