Autor: Andrei Berinde
În timpul Primului Război Mondial (1916 – 1918), trupele germane de ocupație au reconstruit, cu elemente metalice, două poduri feroviare situate pe calea ferată Ploiești – Predeal, între stațiile Posada și Valea Largă, ce fuseseră dinamitate în timpul retragerii armatei române.
În anul 1922, ambele poduri s-au prăbușit, sub greutatea unor trenuri aflate în circulație, provocând importante închideri de circulație, pagube materiale însemnate și victime omenești, dar mai ales o teamă ce s-a propagat în toată țara, ambele accidente având loc pe cea mai circulată cale ferată din România – „Linia Regală” – ce unea Capitala cu orașul Sinaia, reședința de vacanță a Regelui Carol I.
În ziua de 13 Iunie 1922, trenul accelerat Nr. 15, ce circula spre Sinaia, remorcat de două locomotive seria 140.400, a trecut fără oprire prin Halta Posada şi a continuat să urce spre stația Valea Largă.
Ajuns la kilometrul 56+550 al căii ferate Ploiești – Predeal, la ora 16:25, trenul s-a angajat, cu o viteză de 35 de km/h., pe podul ce traversa râul Prahova, iar după trecerea primei locomotive, ce purta numărul 140.413, structura metalică s-a prăbușit, antrenând în cădere, cea de-a doua locomotivă și primul vagon de călători din garnitură.
În perioada 13 – 31 Iulie 1922, circulația feroviară pe ruta Comarnic – Sinaia a fost complet întreruptă, călătorii fiind transbordați cu ajutorul autobuzelor C.F.R.
Cel de-al doilea pod, situat la numai câteva sute de metri înaintea podului căzut (la kilometrul 55+900 al liniei), s-a prăbușit, la rândul său, în ziua de 19 Septembrie 1922, sub greutatea unui tren de pasageri, ce cobora de la Sinaia, spre Ploiești.
Cauzele exacte ce au dus la căderea ambelor poduri au rămas necunoscute până în prezent.
