“pregătirea psihologică e foarte importantă în futbol” – parcă-l aud pe nea Imi spunînd asta pentru a mia oară. Şi – pentru că la futbol şi la politică ne pricepem cu toţii, zic eu că pregătirea psihologică e foarte importantă şi în politică…
Mai e un pas şi ne vom avînta în campania electorală pentru locale; mai e un pas pînă cînd ne vom convinge că nu doar în futbol, dar şi în politică, se poartă blaturile.
Ştiţi? – şi-n campionat, şi-n viaţă, ne-am obişnuit prea mult să cîştigăm cu arbitrul.
Şi-n campionat, şi-n politică, ne-am dezobişnuit să luptăm ca să cîştigăm.
… zic asta pentru că nu am văzut încă un contra-candidat din Bucureşti care să între în joc cu gîndul la victorie. Tuturor, piaristul de conjuctură al partidului le-a scris deja discursul de înfrîngere onorabilă.
Merg prea mult prin Bucureşti şi vorbesc cu prea mulţi oameni ca să nu-mi dau seama că orice primar în funcţie este de bătut.
De bătut e şi Chiliman; de bătut e şi Onţanu! Poteraş poate fi suflat – cît e el de mare! – de cineva care trage mai sănătos aer în plămîni. Şi credeţi că locomotiva Piedone merge chiar atît de bine? Vă-nşelaţi.
Oamenii nu sînt proşti – chiar dacă voi îi credeţi aşa. Oamenii vor să creadă, vor să-şi dea votul, să se laude cu nişte oameni de ispravă pe care i-au ales.
Oamenii nu au cum să fie mîndri de un panglicar scîrbos, ca Oprescu; dar îl vor vota pentru că nu au cu cine altcineva!
Oamenii ştiu că Piedone e un mîrlan analfabet (de o sută de ori mai analfabet decît Vanghelie!) şi oamenii acceptă să le fie ruşine cu aşa om ca primar – dintr-un singur motiv: că mîrlanul ăsta le-a făcut ceva în cartier.
Oamenii ştiu că Vanghelie e şmecherul şmecherilor; oamenii ştiu că Negoiţă aruncă bani cu nemiluita pe achiziţii publice; oamenii ştiu tot. Dar oamenii acceptă – pentru că oamenii vor să spere să trăiască şi bine, şi curat, şi onorabil.
Dar încă n-am văzut omul care să se bată cu vreunul din primarii ăştia – să se bată ca şi cum ar şti că oamenilor le place să ştie că cineva se bate pentru ei.
Am văzut doar oameni politici care urăsc alegătorii; cărora, în realitate, le e frică de ei; care nici acum nu au învăţat cum să le vorbească oamenilor!
Am văzut intelectuali care au ca singur scop în viaţă să fie intelectuali – or aşa ceva nu are cum să existe; nu poţi să fi intelectual dacă nu ai ceva umanist, ceva generos, ceva măreţ.
De fapt, cum să cîştigi ceva – orice luptă – dacă nu ai ceva măreţ în felu-n care te baţi?
————————-
… mai bine rămîneam la futbol; măcar acolo se mai găseşte vreo fază frumoasă, vreun duel la înălţime, vreun singur cu portarul – şi pe gazon e sigur mai multă verdeaţă decît în oraşul nostru…
