Vă propun un mic exerciţiu de imaginaţie. Să presupunem că în campania electorală pentru alegerile locale vor avea loc discuţii, dezbateri şi prezentări de strategii şi viziuni. În cazul acesta ireal toţi candidatii vor avea o viziune. Ei vor fi pregătiţi să ne cucereasca nu doar prin tactici de marketing politic ci prin prezentarea unei viziuni clar stabilite. O viziune pentru Bucureşti.
Unul dintre candidaţi apare cu o schemă simplă pe o foaie A4. Televiziunile se bat să transmită primele imagini cu salvarea oraşului şi reusesc să redea şi câteva explicaţii ale posibilului viitor primar sau consilier. Ce spune acesta? Schema prezentată este rezultatul analizei echipei sale, echipă din care fac parte câţiva specialişti în urbanism, arhitectură, economie şi administraţie publică. Au avut şi alţi colaboratori cu specializări în domenii la fel de importante, dar nucleul echipei de consilieri este clar stabilit. Deci avem o viziune a unei echipe, o echipa condusă de un om politic.
Ce conţine viziunea? Ce visează politicianul şi consilierii săi? Candidatul povesteşte că au în primul rând o viziune care trebuie atinsă în aproximativ 50 de ani. Nu o să o duca el la capăt, dar vrea să pună bazele pentru implemetarea treptată. Bucureştiul ar trebui să se dezvolte în jurul zonei centrale, zonă delimitată de inelul central de circulaţie (Basarab, Titulescu, Ştefan cel mare, Mihai Bravu, Văcăreşti etc). Aceasta va fi înconjurată de o prima centură verde. Principiul de dezvoltare este cel al cercurilor concentrice, cercuri în cadrul cărora se formează zone bine delimitate ce reprezintă la randul lor alte dezvoltări urbane. Fiecare nou segment este format de aceste zone construite interconectate. Simplu şi la obiect în schema candidatului nostru. Între aceste zone exista doar parcuri, păduri şi spaţii verzi.
În acest moment candidatul nostru este bombardat cu întrebări şi dorinţe de clarificare. Candidatul nostru scoate artileria grea şi îi lasă pe consilieri să răspundă. Fiecare specialist îşi explică partea sa detaliată din viziune. O să vă spună că nu au descoperit ei acum apa caldă, că exista si ei doar au adaptat viziunea pentru Bucureşti.
O să auziţi pomenite numele necunoscutului Howard şi al termenului de oraş-grădină. O să vă asigure alţii că nu se doreste în acest caz un plan Voisin. Un consilier o să vă povestească despre suprafaţa clar stabilită a unui astfel de “mini-oraş” şi cum s-ar putea trasforma un actual cartier dormitor, ca Drumul Taberei, într-o zonă cu funcţiuni mixte. Un domn economist vă va prezenta câteva cifre, cât ne costă şi cum se vor face investiţiile. Veţi afla că va fi nevoie de modificare unor legi, poate de o reorganizare teritorială şi administrativă. Se va discuta poate şi despre unele detalii concrete de infrastructură, spaţii verzi, câini maidanezi sau curaţenia orasului, dar aceasta doar tangenţial. Viziunea face o legatura şi cu Bucureştiul tradiţional şi împărţirea sa vernaculară demult disparută. Toate acestea însă vor fi prezente în strategia definitivă, acum punându-se în discuţie doar o viziune.
În cadrul acestui exercitiu veţi avea parte de mai multe viziuni. Fiecare candidat îşi prezintă planurile pentru dezvoltarea oraşului. Veţi vedea un Bucureşti utopic şi poate total diferit: preponderent al spaţiilor verzi, al automobilului, al spaţiilor pietonale sau al construcţiilor inalte. Se pot genera mai multe viziuni complet diferite pentru evoluţia viitorului Bucureşti, dar noi vom fi cei care vom alege în cunoştiinţă de cauză.
Realitatea
Din păcate aceasta este doar o utopie. În realitate nu se va discuta despre nimic, nu vor exista viziuni sau echipe bine pregătite. Într-o gălăgie generală se vor arunca unele cuvinte despre un parc, un pasaj, un pod, curătenie sau câini şi o casă de patrimoniu. Nimic de substanţă, nimic care să ne arate că există o gândire pe termen lung, nimic care să ne arate că există o urmă de respect. Vom continua în acelasi fel …pentru că se poate.
