Raspunsul acestei intrebari este: nu stiu si nici nu conteaza. Nu are nici o importanta ce va fi dupa ce probabil in cativa ani, foarte putini, fostul complex al Morii lui Assan nu va mai exista. Anul acesta a inceput cu o noua stire din domeniul “protectiei” patrimoniului si probabil ca Adrian chiar vrea sa faca o traditie din inceperea anului cu asa o prezentare.
Nu am terminat bine petrecerea de revelion ca am si primit o leapsa de la Adrian, leapsa ascunsa bine de tot in aceasta prezentare. Deci leapsa ne anunta ca a mai “picat” ceva. O noua bucata din monumentul istoric de clasa A s-a prabusit. Intr-un alt articol tot Adrian strange cateva poze cu respectivul complex monument istoric, un fel de atunci si acum. Acum mai este putin din toate cladirile, dar inca exista CEVA si mai sunt sanse sa poata fi salvat. Dar asta nu se va intampla.
Nu vreau sa va spun despre cine este vinovat, cine e proprietarul si ce obligatii are el, ce trebuie sa faca administratia locala sau cea generala si chiar ministerul care se ocupa cu gestionarea patrimoniului. Nu e cazul sa readuc eu asta in discutie, caci daca cineva este interesat, inaintea oricarui comentariu sau idee pe care o expune, ar trebui sa cunoasca legea si atributiile fiecarei parti implicate. Si va asigur ca lege exista, dar nu este respectata in acest caz de absolut nimeni.
Ce vreau insa sa va spun este ca nu meritam o asemenea constructie. Nu avem inca educatia necesara sa apreciem constructia ca atare si apoi posibilitatile de refacere si refunctionalizare a intregului ansamblu. Educatia si cultura noastra primitiva nu ne pot arata inca ce este cu adevarat in spatele acestor caramizi. Deocamdata nu suntem in stare sa vedem decat gunoaie, ruina, caini vagabonzi, sobolani etc. Suntem niste tarani needucati, fara bun simt si dornici doar de a ne umple stomacul cu mancare, cat mai multa mancare.
Taranii nu au cum sa aprecieze o astfel de cladire pentru ca ei nu sunt interesati decat de ce baga in gura. Traim inca foamea cauzata de un trecut pe care nu vrem sa-l studiem, intelege si accepta. Faptul ca se fura bucati din monumentul de importanta nationala inflameaza doar pe putini si aceia deja obisnuiti cu astfel de stiri, restul populatiei nefiind nici macar interesata de altceva decat de mici, bere, sarmale, carnati, mancare in functie de cate o sfanta sarbatoare. Cand reusiti sa plecati prin alte tari, unde nu mai este aceasta foamete, incercati sa vedeti ce mai au respectivii prin orasele lor, ce au pastrat, ce au refacut si cum au refunctionalizat unele lucruri. Lasati Porndorf-ul, caci acela nu e Viena, sau vedeti ca prin Londra sunt lucruri mult mai interesante decat Oxford Street.
Incercati va rog sa nu mai purtati discutiile vesnice despre cat de ieftina este mancarea la ei (caci porcariile costa la fel), ce magazin frumos are Zara in Barcelona sau cat de bun e un hotdog in New York. Lasati mancarea si 
uitati-va la oras si o sa remarcati o Moara a lui Assan, poate o hala a lui Matache, cladiri pastrate de proprietari in conditii excelente si lume optimista. Lume optimista care isi cunoaste trecutul, il apreciaza si il pastreaza si incerca sa aduca si ceva nou, de calitate, in spatiul urban.
Bucuresti inca sufera din cauza oamenilor, a locuitorilor si a mentalitatii lor. Locuitorii sunt cei care s-au nascut aici si cei care au venit din alta parte, dar toti impreuna nu am reusit inca sa depasim foamea si sa ajungem la o societate normala. Cladiri precum cele din ansamblul Morii lui Assan ar supravietui oricarei generatii de analfabeti sociali precum suntem noi, insa asta numai in conditiile in care nu ne-am atinge deloc de ele. Din pacate nici macar sa pastram in conditiile acestea nu putem si vrem sa nu lasam nimic in urma.
Inca va urez pofta buna si sper ca peste aproximativ 20 de ani sa ne saturam si sa incepem sa gandim. Incepem astfel un nou an, mai seriosi, mai rai, dar si mai optimisti, caci timpul trece si sansele de normalitate cresc.
