ăsta e comerţu’, fraţilor! Aşa a fost şi aşa o să fie! Dacă nu poţi să-ţi tragi o sută de grame, zece bani rest – nu te cheamă, nene, nici vînzător, nici producător!
Mai ţineţi minte vremea cînd pungile de zahăr, de mălai, de făină se găseau, în loc de kil, doar 900 de grame? La începutul anilor 90 eram obişnuiţi ca punga standard să aibă un kil. Şmecherii ambalau în pungi mai mici şi aşa vindeau. Chiar dacă scria pe pungă 900 de grame, noi eram obişnuiţi să ne aşteptăm la un kil înăuntru. Nu era hoţie – era doar şmecherie.
Şmecheriile astea se fac şi azi. Am zis să nu-mi bat capul cu ele, dar acuma fac o excepţie. Uitaţi-vă la poza ataşată.
Este brînza topită Hochland, cea de toate zilele. Scrie în poloneză pentru că din Polonia vine, şi – chiar dacă e curios – e la vînzare în magazin, chiar lîngă brînza Hochland făcută la noi.
Mai curios e că această cutie poloneză e mai ieftină decît cutia românească, cu vreo 50 de bani. Asta e! o fi laptele polonez mai ieftin, or fi fermierii polonezi mai eficienţi – cin’ să ştie?
Dar! – revoltător este că această cutie poloneză are 200 de grame, în timp ce cutia românească are doar 140.
Mai scump, mai puţin, mai şmecher – asta e deviza comerţului nostru.
