Îmi pare mie? sau mersul cu taxiul începe să fie una dintre cele mai periculoase îndeletniciri în Bucureşti.
În taxi a murit Teo Peter, în taxi a murit Cristian Nemescu, tot în taxi s-a petrecut şi ultimul accident mortal – cel de săptămîna trecută.
Ştiu; de fiecare dată de vină a fost celălalt şofer; dar asta nu înseamnă nimic; oamenii au murit oricum. Fiindcă nu avem taxiuri jeep – ci loganuri.
… nu-i doar asta; nu-i de ajuns să dăm vina pe demenţii care gonesc noaptea, beţi ori drogaţi, pe bulevarde. E momentul să ne uităm cu atenţie la cei lîngă care ne suim în maşina galbenă.
Vi se pare vouă că un taximetrist este cu adevărat un şofer profesionist şi experimentat? Nu; este doar un şofer care conduce mai mult decît voi şi care ştie mai multe scurtături; atît.
Cînd un taximetrist pătrunde pe roşu în intersecţie, ai crede că ştie el ce ştie; că după ani de teren şi de simţ al traficului, îşi permite să rişte – dar nu e aşa; dobitocul pur şi simplu nu se poate abţine.
Taximetriştii opresc oriunde le dă prin cap; culmea nesimţirii este cînd blochează porţile vreunui spital, ca să-şi descarce clientul; nu are-a face că vreo ambulanţă trebuie să intre – nu; clientul trebuie lăsat la poartă.
Ca oameni, taximetriştii nu plac nimănui. Oricînd i-ai căuta, au un şmen de făcut la telefon; fiecare e dispus să-ţi vîndă ieftin un GPS, un cas sau vreun mobil (se-ntîmplă să le aibă în portbagaj); fiecare ştie pe cineva; fiecare e zmeul-zmeilor, cînd e vorba de bătaie în gaşcă; altminterea taximetristul tipic e un laş şi un şmecher mărunt. Un mizerabil care, atunci cînd trebuie să se pişe, coboară şi deschide portiera din dreapta-spate şi se uşurează în spatele ei. Nu: nimeni nu-i iubeşte pe taximetrişti.
Uitaţi-vă în taxiurile în care vă suiţi; cele mai multe sînt nişte maşini care nu mai pot prinde nici 80-90 la oră, atît sînt de căzute. Cînd trebuie să lăsaţi să se bage în faţă vreun taximetrist, gîndiţi-vă că maşina lui are un demaraj de căruţă şi că de-abia cam peste 50 de metri poate să prindă ceva viteză.
Taxiurile nu au frîne, iar caucicurile le sînt tocite pe toate părţile; dar cu toate astea, taximetriştii le conduc ca pe nişte super-maşini. Multe taxiuri au fost lovite serios şi reparate apoi cu ciocanul, flexul şi aparatul de sudură – la un accident grav se fac bucăţi. De asta oamenii sînt în pericol de moarte în taxi.
