Construit pe moșia familiei Pleșoianu, parte din cartierul delimitat Cimitirul ”Sfânta Vineri” cu limita la strada ”Pomenirea” (”Iani Buzoiani” de azi) și bulevardul ”Colonel Mihail Ghica” (”1 Mai” de mai târziu și actual ”Ion Mihalache”), avea trei străzi care purtau numele unor membri ai acestei familii.
Astfel, strada ”Colonel Pleșoianu” este actuala ”George (Gheorghe) Missail”, ”Grigore Pleșoianu” se numește acum ”Dumitru Zosima” (corect este Zossima dar numele a fost schimbat în anii din urmă în urma unei erori administrative care nu a fost îndreptată și care a pricinuit probleme și neplăceri birocratice locuitorilor care aveau în documente numele inițial), iar ultima din cele trei este strada ”Virgiliu Pleșoianu” care și-a păstrat numele, cu o mică modificare a prenumelui, Virgiliu în Virgil.
Acest cartier a luat ființă după primul război mondial iar crearea țesutului urban avea să se contureze până prin deceniul patru al secolului trecut. După 1990, casele vechiului cartier au fost demolate iar în locul lor au fost construite altele moderne conform dorințelor, gustului și buzunarului proprietarilor. Altele au fost doar modernizate, extinse și/sau supraetajate. Iar ”moda” construirii ”blocurilor între case” care au mutilat și aglomerat cartierel din ”Bucureștii Noi”, ”Dămăroaia”, ”Chitila”, ”Basilescu”, nu au avut succes aici, existând doar câteva cazuri, izolate, care s-au construit în acest areal. Față de aceste situații au mai rămas, în număr mic, unele case care sunt aproape intacte ca atunci când au fost construite.
Una dintre ele, și care este chiar subiectul acestei scrieri, este cea a unui prieten și pe care o cunosc de zeci de ani.
Construită în anul 1929 pe vechea stradă ”Colonel Pleșoianu” – ”G. Missail” de azi, are pe fațadă o placă de marmură cu numele celui care a construit-o în 1929: ”I. Pantilimonescu – Str. G.al.Pleșoeanu – 1929”, iar în partea superioară a fațadei, sub sageac, este o frumoasă friză florală, cu cromatica cam ștearsă, dar care s-a păstrat structural foarte bine. Interesant este că numărul poștal este același care exista și în 1929, ceea ce arată că parcelele de teren, cel puțin până la această casă, au rămas în limitele în care au fost cumpărate de proprietarii din vremea deschiderii străzii.
Cristian Bulfon
