Nicio casă fără bloc în curte – ăsta-i motto-ul Bucureștiului prezentului, când în loc să extindă programat și organizat capitala pe orizontală, primăriile generală și de sector permit îndesirea zonelor centrale/semicentrale cu blocuri care le vor aglomera și mai mult. Sufocarea e la ordinea zilei sau „Choke Me”, melodia aia de la Eurovision sau ceva.
Pe locul grădinilor și/sau anexelor caselor de secol 19/început de secol 20 se construiesc pe bandă rulantă blocuri de raport, al căror unic scop e profitul dezvoltatorilor. Interesul orașului și mai ales al locuitorilor, respectul pentru istoria cartierelor, bunul-simț elementar sunt noțiuni străine administrației locale, care permite mizerii ca cea din poză.
Pe str. Matei Basarab, în fostul cartier evreiesc bucureștean, o casă în stil neoclassical francez din anii 1890-1900 e înghesuită de un bloc în construcție, doar unul dintre multele cazuri similare. Măcar avem trotuarul colorat ca-n Vrăjitorul din Oz, marca Robert Negoiță, primarul etern al sectorului 3.
