Art déco-ul interbelic a fost una dintre cele mai spectaculoase etape arhitecturale/stilistice din istorie, iar Cazinoul din Mamaia, e un exemplu excelent de atunci. Considerat foarte avangardist în epocă, deschiderea din 1935 a reprezentat intrarea stațiunii constănțene într-o nouă eră. Cazinoul, proiect al arhitectului Victor Ștephănescu (responsabil și cu refacerea Gării de Nord din București în 1930), stă pe locul vechii Gări Mamaia și a vechilor pavilioane de lemn de pe plajă, din perioada antebelică.
_ATUNCI. Ansamblul inițial includea un restaurant cu orchestră în pavilionul central (foto) – devenit Cazinou efectiv, ulterior și discotecă, cu o terasă generoasă în spate, cu vedere la mare, conectată la un pod cu tobogane laterale și bar maritim în capăt, deasupra apei. Corpurile laterale cuprind cabine de cazare pe partea cu plaja și spații comerciale înspre faleză/promenadă.
_ACUM. Restaurantul e închis, podul a fost distrus odată cu lățirea recentă a plajei, barul maritim e și el îngropat în nisip și izolat cu garduri. Clădirea a fost spoită și termopanizată, terasa acoperită a turnului a fost închisă și ea, totul pare ieftin. Ce frumos era geamul interbelic colorat, cu forme geometrice diverse, al casei scărilor. De asemenea, turnul avea o antenă, dispărută și ea. Magazinele din corpurile laterale arată ca un bazar jenant, din fericire au fost revovate modestele cabine de cazare dinspre plajă, dar nimic wow.
Mamaia/Constanța nu profită de fondul ei arhitectural pre-comunist – Cazinoul, vechea reședință regală, câteva vile frumoase și Hotel Rex. Piațeta Cazinoului e un pustiu de betoane placate, nimic interesant.
anii ’30 via Photo Historia
prezent: instagram.com/raidenbucharest
