Filmări pentru producția cinematografică în trei segmente „De trei ori București”, cadru din 1967 din arhiva Studiourilor Buftea, Piața Universității.
Pe fundal, generațiile actuale vor recunoaște mai greu clădirea Universității. La nivelul lui 1967, cele 2/3 ale corpului central (Academia veche, finalizată în 1869) distruse în bombardamentele aliate din aprilie 1944 nu fuseseră încă reconstruite. Asta urma să se întâmple la scurt timp după, pentru ca-n 1972 Universitatea să aibă iar front continuu la bulevardul Republicii (azi Elisabeta). Părculețul cu fântână amenajat în anii ’50 pe locul tronsoanelor dispărute din Academie redevenea curtea interioară a instituției de învățământ superior.
În ce privește amenajarea spațiului public, în 1967 se menținea configurația de la 1900, cu hemiciclu care ocolea esplanada statuilor si ducea spre strada Colonadelor (azi Toma Caragiu). Totul a fost distrus la începutul anilor 2010, când amenajarea de deasupra parcării subterane pe atunci nou-construite n-a ținut deloc cont de istoria zonei.
Per total, acest spațiu bucureștean arăta mai bine în 1967, când urmele celui de-al Doilea Război Mondial nu fuseseră încă șterse. Azi aici avem un pustiu de beton, în preajma celei mai poluate intersecții din București – rondul de la Universitate.
