De multe ori ne plimbam pe strazi, si vedem case, vile, constructii vechi, fara sa stim cine le-a proiectat si cine a locuit in ele. Am descoperit ca in zona in care locuiesc exista o casa proiectata de Marcel Iancu, pe langa care am trecut de cateva ori, si ale carei proportii imi atrasesera atentia.
Marcel Iancu -1895-1984- a fost nu doar un architect genial, ci un artist plurivalent: pictor, sculptor, gravor, muzician, scriitor, a initiat impreuna cu Tristan Tzara miscarea dadaista in 1915. Dupa studiile de arhitectura de la Zürich si cativa ani petrecuti la Paris, se intoarce in Romania in 1922 si este cel care a introdus pe scena arhitectura modernista interbelica, anul 1931 marcand un punct de cotitura in conceptele estetice ale vremii. In 1935 publica alaturi de Horia Creanga si Octav Doicescu manifestul “Catre o arhitectura a Bucurestiului”, ce propune o viziune moderna a capitalei. Una dintre cele mai cunoscute cladiri ale sale este Imobilul Bazaltin -1935- din Pta. Charles de Gaulle nr. 2, cunoscut de multi bucuresteni sub numele “Blocul rusesc” (deoarece multi ani a gazduit sediul sectiei comerciale a ambasadei ruse).
Marcel Iancu a proiectat multe case si vile pentru comanditari privati, asa cum este aceasta vila de pe Intr. Gral. Ipatescu. Avocatul Poldi Chapier i-a fost prieten din copilarie, si i-a cerut sa ii proiecteze o locuinta care sa contina si biroul de avocatura. Mie imi place foarte mult cum a folosit proportiile de plin si gol in conceperea fatadei la strada. Arhitectura modernista se foloseste de acest joc in expresia estetica, abandonand complet decoratiile clasice (ancadramente elaborate, frize, mascheroni, bosaje – pe care le intalnim la cladirile Belle Epoque).
Din fericire, casa nu a suferit transformari exterioare semnificative. Poarta de intrare in curte este cea originala, desenata chiar de Marcel Iancu. Uneori ma intreb daca locatarii de azi ai acestor case si vile, situate discret pe strazi mai putin circulate, stiu cine a fost arhitectul care le-a proiectat. Cand am ocazia sa intru in astfel de locuinte ma bucura enorm sa vad detalii pastrate, pentru ca sunt marturii ale unei epoci despre care mai putem doar citi in albume si monografii.
Anamaria Bancea
