1990, primul an „în aer liber” după comunism: o Piața Unirii plină de mișcare, surprinsă dintr-un unghi care trece peste Dâmbovița și se oprește pe Strada Halelor — marginea centrului istoric al Capitalei, așa cum o definim astăzi. Paradoxal, detaliile din cadru (mașinile și hainele oamenilor) trimit, aproape inevitabil, la anii ’80: schimbarea de regim era încă proaspătă, iar inerția vizuală a epocii nu dispăruse.
Strada Halelor a apărut la finalul secolului al XIX-lea, odată cu regularizarea cursului râului: albia a fost mutată pe traseul pe care îl cunoaștem acum, iar odată cu asta s-a fixat și frontul construit dinspre apă. În fundal, spre centru, la intersecția cu Strada Șelari, se văd imobile importante care marchează acest aliniament.
Pe colțul din stânga se află o clădire remarcabilă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu o biografie urbană schimbătoare: a funcționat ca Hotelul Regina în perioada antebelică și interbelică, a devenit cămin al Institutul de Petrol și Gaze în anii ’50–’60, apoi a purtat pe rând numele de Hotelul Rahova și Hotelul Central. În dreapta ei se ridică un imobil de raport din anii ’30 — Blocul Dattelkramer — construit cu prețul dispariției unui reper al Bucureștiului vechi, Hanul Verde. Până în anii 2000, clădirea era cunoscută și pentru showroom-ul de mobilă de la parter și mezanin.
Cele două case din partea dreaptă a fotografiei există încă, dar nu în același fel: cea lipită de Blocul Dattelkramer a rămas în forma sa originală, în timp ce imobilul din extrema dreaptă a fost supraetajat cu câteva niveluri și transformat în clădire de birouri în anii 2000. Iar dacă frontul de la râu al centrului istoric ar fi să funcționeze ca o „vitrină” a orașului, ar trebui să arate impecabil — cu clădiri renovate și puse în valoare; deocamdată, mai e mult până acolo.
