București, 1924. Niciun oraș nu era mai dornic să își recapete reputația de „Micul Paris” după război decât Bucureștiul. Presa mondenă a anilor ’20 a devenit un barometru al modei, urmărind îndeaproape tendințele de pe Rue de la Paix și Champs-Élysées pentru a le transpune pe Calea Victoriei și Lipscani.
Tendința cea mai notabilă a fost „micșorarea”: rochiile se scurtează până la genunchi (dezvăluind gleznele și stârnind scandal), talia dispare, iar părul se tunde à la garçonne.
„Războiul a eliberat silueta femeii, iar moda pariziană a oferit rochia-tunică, lipsită de corsete și de rigidități. Astăzi, o femeie care respectă moda nu poate fi văzută pe bulevard fără un șic aparte, pe care croitorii noștri de pe Lipscani se străduiesc să îl imite. Totuși, presa moralistă deplânge «indecența» noii mode, avertizând că rochia scurtă duce la depravare, în timp ce pălăria mică și cocoțată este un simbol al frivolității epocii.” (Parafrază după revistele de modă și cronicile sociale ale deceniului).
Articolele serveau nu doar ca ghid de stil, ci și ca oglindă a rupturii dintre generația veche, atașată de rochiile lungi și pălăriile enorme, și tineretul care îmbrățișa libertatea și eleganța modernă.
