De la trăsură la semafor: Cronica modernizării transportului din Micul Paris (1925-1940)

București, 1925-1929. Presa a urmărit îndeaproape eforturile primăriei de a alinia Capitala la standardele europene de transport. Anii ’20 au fost deceniul în care Bucureștiul a renunțat la nostalgia transportului lent și s-a aruncat în brațele vitezei.

Ziarele au salutat în 1925 introducerea primei linii de autobuz, care asigura o viteză și o capacitate mai mare de transport decât vechile tramvaie. Apoi, în 1929, s-a celebrat dispariția ultimelor vagoane de tramvai trase de cai, un simbol al tranziției de la epoca agrară la cea industrială.

„Un nou zgomot ne anunță Civilizația! Autobuzul este rapid, curat și scurtcircuitează distanțele din Micul Paris. Este o dovadă că putem fi, în sfârșit, un oraș modern. Iar electrificarea completă a tramvaielor înseamnă adio cailor și noroiului de pe șine, înseamnă viteză pentru omul grăbit. Totuși, ne așteptăm ca introducerea semaforului și a noilor reglementări rutiere să stârnească un val de revoltă. Bucureșteanul nu se adaptează ușor la disciplină!” (Parafrază după articolele de la inaugurarea noilor servicii de transport).

Presa era un canal esențial de comunicare pentru noile reguli, de la introducerea mersului pe dreapta la necesitatea de a respecta noul cod rutier.