Bulevardul Elisabeta (fost Kogălniceanu, fost Gheorghiu-Dej, fost 6 Martie) și fostele sale cinematografe, februarie 2025. Totul e la trecut.
Mai multe pe instagram.com/raidenbucharest
Din 1948 până în 1965, actualul bulevard Elisabeta din centrul capitalei, parte a axei est-vest a orașului, s-a numit bulevardul 6 Martie. Ăsta-i șirul de foste cinematografe de la 1890-1900, azi închise toate, dintre Parcul Cișmigiu și Calea Victoriei, în ninsoarea mijlocului de februarie 2025.
► BACKGROUND. Pe 6 martie 1945, cu țara încă în război și cu influența sovietică în creștere după trimiterea de către Stalin la București a comisarului Andrei Vîșinski, regele Mihai e obligat să accepte numirea unui guvern pro-comunist condus de Petru Groza. E începutul comunizării României. Guvernul Groza obține retrocedarea nord-vestului Transilvaniei după discuții cu Stalin, pe 9 martie 1945. Urmează o reformă agrară, se împart terenuri țăranilor – un exercițiu de imagine. După abdicarea regelui, pe 30 decembrie 1947 și preluarea totală a puterii de către comuniști, pe 11 iunie 1948, Guvernul Groza adoptă legea naționalizării industriei, adică distrugerea proprietății private. Mai târziu, odată cu colectivizarea, țăranii pierd terenurile cu care fuseseră împroprietăriți de același guvern mincinos.
► BULEVARDUL. S-a numit inițial doar Bulevardul (primul trasat prin oraș, ocazionat de construirea Academiei, azi Universitatea București, în anii 1860-1870), apoi Elisabeta, după prima regină a României. În 1948, primul an de republică populară, numele cu conexiuni în vechiul regim sunt înlocuite și Elisabeta devine 6 Martie. În 1965 moare liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej, așa că în amintirea lui, bulevardul 6 Martie îi preia numele. În ultima etapă a ceaușismului (anii ’80), bulevardul Gheorghe Gheorghiu-Dej e redenumit bulevardul Mihail Kogălniceanu, în urma dorinței lui Nicolae Ceaușescu de a se distanța de predecesorul său. În anii ’90 bulevardul revine la denumirea inițială Elisabeta și e celebră etapa plăcuțelor temporare pe care se citea „B-dul Regina Elisabeta (fostă Mihail Kogălniceanu)”.
Șirul de cinematografe de la finalul secolului 19 și începutul secolului 20, pentru care bulevardul ăsta era renumit, include clădiri una și una, majoritatea în stil neoclasic francez. Lăsate în paragină după 1990, s-au închis și închise au rămas. Deși prin clădiri au mai apărut cafenele și restaurante, superbele săli de cinema rămân închise și în degradare. Cinema București e scos la vânzare, de exemplu.
B-dul Elisabeta arată prăfuit (populat în majoritate de clădiri din antebelic), are nevoie urgentă de revitalizare și regenerare urbană, e o arteră centrală esențială a orașului, plină de istorie și arhitectură relevantă, întâmplător cu Primăria Generală pe el.
