Turnul Prunaru de pe Calea Giulești e printre cele mai interesante construcții-unicat ridicate în anii ’60 ca parte a extinderii Bucureștiului în sensul transformării fostelor mahalale/sate periferice/limitrofe în cartiere muncitorești.
Edificiul de locuire colectivă avea rol de „poartă” de intrare în cartier, fix pe bulevardul principal. Blocurile construite de jur-împrejur în anii ’60, ’70 și ’80 (afiliate apariției Podului Grant) sunt mai mici ca înălțime. Turnul are 11 etaje și o „coroană” din ornamente în zig-zag pe terasă, ceea ce accentuează verticalitatea. Din păcate, materialele de construcție sunt erodate, la 60 de ani de la finalizarea construcției, iar o anvelopare termică ar elimina cărămida ornamentală de pe laterale (nu e vizibilă în poze). Perspectivă e luată din Cimitirul Calvin de pe Calea Giulești.
Turnul Prunaru, aproape necunoscut generațiilor de acum, rămâne un punct important pe harta modernismului socialist din București, oricât s-ar degrada.
More on instagram.com/raidenbucharest
Turnul Prunaru, construit în anii ’60 pe Calea Giulești, e una dintre cele mai interesante construcții moderniste-socialiste din vremurile alea, cu acoperișul în zig-zag 
