Planșeul Dâmboviței, numit acum de presă și administrație Planșeul Unirii, e cea mai recentă etapă a unui proces de controlare a cursului râului, ce durează de două secole. Dâmbovița a trecut prin două canalizări majore și o recanalizare. Detaliere mai jos și studiu de caz în 4 poze din același loc, la Piața Unirii, vedere spre actualul parc, anterior amplasamentul Halelor Centrale.
c. 1930. Dâmbovița la Podul Rahova și intrarea în Piața 8 Iunie (Piața Unirii) – albia definită în anii 1880. Se văd Halele Centrale, actual amplasament al Parcului Unirii.
– prima canalizare, în anii 1880, implică lucrări între Grozăvești și Vitan, după planurile arhitectului Grigore Cerchez. Albia e adâncită cu până la 6 metri în amonte, se amenajează două căderi de apă: Grozăvești (în dreptul actualului CET) și Vitan. Fundul albiei e căptușit cu podină din stejar așezată pe grinzi şi piloți de lemn, malurile sunt taluzate la partea inferioară și acoperite cu iarbă la partea superioară. Apar mai multe poduri, de exemplu Podul Rahovei (alternativ Podul Justiției), unde Calea Rahovei traversa Dâmbovița prin dreptul Palatului Justiției
c. 1931. Începutul lucrărilor de acoperire a Dâmboviței la Piața Unirii, Podul Rahova fusese deja demolat.
– a doua canalizare, în prima jumătate a anilor ’30, vizează acoperirea râului cu un planșeu de beton între podul Senatului (Podul Națiunile Unite actual) și podul Șerban-Vodă (dispărut, venea imediat după Unirii în aval). Podul Rahovei e demolat
c. 1932-1933. Stâlpii planșeului Dâmboviței la intrarea în Piața Unirii, pe fundal str. Halelor și Hanul Manuc.
c. 1933. Planșeul Dâmboviței la Piața Unirii, mergând în aval.
c. 1934. Structura planșeului Dâmboviței, nouă-nouță. Azi e foarte degradată.
A doua parte a anilor ’30. Reprimarea unei manifestații în Piața Unirii. Planșeul Dâmboviței urmează traseul fostei albii, sub formă de bulevard.
Pe lângă acoperirea Dâmboviței la Piața 8 Iunie (azi Unirii) cu deja celebrul planșeu – Splaiul Independenței devine bulevard în toată regula între Piața 8 Iunieși Piața Senatului (actuală Națiunile Unite), cu bretele pentru transportul în comun, trotuare largi și scuaruri verzi generoase –
985. Decopertarea planșeului Dâmboviței, se vede extragerea structurii din anii ’30 pentru reamenajarea albiei. Pe fundal, Hala Mare (urma să fie demolată în 1986) și Magazinul Unirea (deschis în 1976).
Andrei Bîrsan
– recanalizarea, în anii ’80, implică acoperirea la suprafață cu o cuvă de beton (albia vizibilă), nivelul apei din cuvă controlat de acumularea creată în acei ani, Lacul Morii (alternativ Lacul Dâmbovița). În subteran, apare caseta colectoare a apelor uzate (caseta Dâmboviței). Planșeul din anii ’30 de la Unirii la Piața Națiunile Unite e îndepărtat albia redevine vizibilă pe acel tronson. Podurile sunt refăcute în mare parte, cu câteva excepții. La Piața Unirii, e demolat parțial planșeul din anii ’30 și sunt definite capetele din amonte (spre Palatul Justiției) și aval (spre Biblioteca Națională), impropriu denumite „poduri”.
Prezent. Consolidarea planșeului Dâmboviței la Piața Unirii e absolut necesară, structura de beton armat din anii ’30 e depășită, nu mai corespunde dezvoltării actuale a Bucureștiului. Lucrările trebuie doar să fie legale și să se realizeze cât mai rapid. E o prioritate.
