Uite Palatul CEC, clădirea aia superbă de la 1900, emblemă a „Micului Paris”, pe care-ți place s-o pozezi de fiecare dată când treci pe Calea Victoriei. Tu și turiștii. Nu-i așa că ar fi tare să poți și intra în palatul-monument istoric? Ghinion, sărakii nu au voie.
CEC, prima bancă de stat românească, fondată în 1864, încă e deținută de stat, acționarul majoritar. Sediul ei istoric e, așadar, edificiu public, teoretic fără restricții de acces al cetățenilor. Cu toate astea, conducerea CEC a confiscat edificiul, a interzis fără explicații accesul public și îl închiriază pentru evenimente private. Interioarele somptuoase care au fost accesibile tuturor în timpul monarhiei și în timpul regimului comunist sunt acum interzise oamenilor de rând care n-au mormane de bani să plătească pentru a folosi interiorul CEC pentru chermeze.
Bucureștiul ar putea beneficia enorm, ca imagine dar și financiar, de pe urma vizitării Palatului CEC, însă asta e o treabă așa marginală, că nimeni în afară de mine n-are o problemă cu situația inacceptabilă. Din nou: nu există temei pentru menținerea Palatului CEC accesibil doar pentru câțiva privilegiați.
Also, te-ai gândi că la câți bani încasează din evenimente plus la câte fonduri europene sunt disponibile prin celebrul PNRR, conducerea CEC ar fi în stare să-și consolideze și să-și restaureze sediul istoric. Nope. Spor la poze de pe trotuarul opus!
