[ANSAMBLU] Fix lângă Piața Unirii, avem unul dintre cele mai remarcabile ansambluri interbelice de blocuri. N-apuci să-l vezi niciodată așa, pe de-a-ntregul, pentru că imobilele sunt degradate, alterate sau spoite grosier și plasate într-o zonă incredibil de haotică și insalubră în prezent. Hai să conștientizăm etapa asta de dezvoltare din centrul istoric al Bucureștiului:
ANII ’30. Câteva case de secol 19 de pe b-dul Maria (actual Coposu), la est de Piața 8 Iunie (azi Piața Unirii), tronsonul cuprins între străzile Sf. Ioan-Nou (azi Patriei) și Bărăției sunt demolate, iar în locul lor apar trei blocuri înalte. Legenda urbană spune că un evreu, proprietar al unei fabrici de cărămizi, ar fi cel care a construit ansamblul rezidențial care a adus primul accent semnificativ de înălțime pe această arteră.
CLĂDIRILE. În esență imobile de locuire colectivă în stil art déco subsumat curentului modernist interbelic, sunt aliniate la panta ușoară a bulevardului principal, care urcă din Piața Unirii. Includ apartamente de dimensiuni generoase, cu balcoane și terase. Retragerile și jocul volumelor creează o estetică interesantă la pachet cu modernitatea reprezentată de asemenea construcții în epocă. Cele trei blocuri sunt conectate la nivelul parterului de porți către garaje/curtea comună din spate. Tot pe spate sunt și cursivele (balcoanele) ce leagă corpul principal al fiecărui bloc de corpul de serviciu. La stradă principală, toate clădirile au spații comerciale, inițial magazine, prăvălii, ateliere, azi în majoritate case de amanet.
O mențiune specială merită blocul din stânga, cel mai aproape de Piața Unirii. El marchează colțul cu str. Patriei, accentuat de un turnuleț elegant cu terasa în trepte, aproape în stil New York, clădirea Chrysler, din aceeași epocă. Din păcate, turnulețul a fost lăsat să se degradeze, apoi placat inestetic cu smoală, apoi i s-a trântit un clop (un acoperiș) din tablă, care a distrus design-ul original. Ulterior, întreaga clădire a fost spoită în cel mai grosier mod, cu ignorarea ornamentelor, iar fațada, acoperită cu mesh-uri publicitare.
EVOLUȚII. Ansamblul e naționalizat prin 1950, apartamentele trecând în administrarea IAL/ICRAL. Blocurile supraviețuiesc cutremurelor din 1940 și 1977, dar nu sunt consolidate după. Prin fața lor trecea tramvaiul care apoi traversa Piața Unirii. Împrejurimile se schimbă dramatic în a doua parte a anilor ’80, când lucrările la noul centru civic ceaușist vizează și vechiul cartier evreiesc, situat la est de Piața Unirii. Toate clădirile vechi de vizavi de cele trei blocuri sunt demolate pentru lărgirea bulevardului Coșbuc (azi Coposu) și construirea aripii Călărași a Magazinului Unirea.
Enclava supraviețuitoare, cu țesut urban vechi din care deja făcea parte ansamblul, intră în degradare accelerată în anii ’90 și 2000, ignorată de cetățeni și administrația locală, deși e parte a centrului istoric. În prezent, zona e mizerabilă, pute și clădirile vechi zac în ruină. De fapt, tot arealul adiacent Pieței Unirii e într-un haos pe care nicio administrație locală nu vrea să-l rezolve. Cele trei blocuri n-au arătat niciodată mai rău, dar asta nu contează, că oricum mergem pe trotuar și ne uităm în telefon, nu privim în jur pentru a conștientiza spațiul urban prin care ne mișcăm. Clădirile astea au nevoie de consolidare și restaurare, iar zona din spatele lor, de salubrizare urgentă, pietonalizare și inserare în circuitul turistic. Centrul istoric la limită cu fostul cartier evreiesc, un perimetru total neexploatat și nepromovat.
