Pasajul Piața Muncii în anii ’80, proaspăt construit, la vremea respectivă. Se observă colțul pieței format de b-dul Muncii (dreapta, actual bd. Basarabia) și șos. Mihai Bravu (stânga), populat cu mici blocuri moderniste în anii ’30. Piața Muncii, anterior Bariera Vergului, era una dintre limitele Bucureștiului vechi, o zonă săracă din mahalaua Vergului, atestată prin 1777 și numită după boierul Vergu Vartolomei, de la curtea lui Constantin Brâncoveanu.
Cea mai cunoscută clădire din această intersecție este cea din mijlocul cadrului, Ateneul și Cinema „Vergu”, ridicată în anii ’30, dotată cu o sală de spectacole și cinema. În anii ’50, Bariera Vergului devine Piața Muncii, iar Cinema Vergu este redenumit Cinema Munca și funcționează în continuare.
În anii ’70-’80, are loc o istematizare masivă a Pieței Muncii, intersecția este lărgită pentru a include pasajul și blocurile masive de pe latura cu Calea Călărașilor. Blocul cu cinema supraviețuiește, dar se degradează în anii ’90-2000, iar sala de cinema găzduiește un club. Fațada clădirii începe să fie acoperită cu mesh-uri publicitare uriașe.
Piața Muncii devine Piața Eudoxiu Hurmuzachi, o denumire destul de nepopulară. Iată un element inedit: proiectul inițial al pasajului prevedea subtraversarea lui de către liniile de tramvai. Din cauza îngreunării traficului intens din anii 2000, aceste linii sunt mutate la suprafață și astăzi ocolesc pasajul.
foto: colecția Andrzej Brzozowski
Radu Tutu
