Emblema capitalei din epoca Ceaușescu.

Când soarele bate la apus dintr-un anumit unghi pe b-dul Elisabeta, reliefează un vestigiu comunist demult uitat: locul unde, câteva decenii, a tronat pe sediul Primăriei București emblema capitalei din epoca Ceaușescu.

Clădirea în sine, proiect neoromânesc monumental semnat de arhitectul Petre Antonescu, a fost finalizată în 1910 ca sediu al Ministerului Lucrărilor Publice și a devenit palat administrativ al capitalei în 1950, sub numele Sfatul Popular al Capitalei Republicii Populare Române.

La reorganizarea administrativ-teritorială a României în anii ’70 (reapar județele), fiecare oraș-reședință primește o stemă/emblemă. Cea a Bucureștiului era alcătuită din două scuturi: pe cel mic, stema Republicii Socialiste România, cu drapelul Partidului Comunist Român și cel național iar pe scutul mare, o roată dințată reprezentând industria/industrializarea, deasupra căreia se ridică sediul Marii Adunări Naționale (fost sediu al Adunării Deputaților, actual Palat al Patriarhiei) – parlamentul unicameral comunist. În vârf, acvila de pe palat e redată fără crucea din cioc (evident). Sub scuturi, pe o carte deschisă, scrie „Civitas Nostra” („orașul nostru”, în latină), iar dedesubt e o banderolă pe care scrie numele orașului, absolut redundant. Ce e azi Primăria se numea pe atunci Consiliul Popular al Municipiului București.

Emblema ceaușistă a Bucureștiului a fost martelată (distrusă prin lovire cu ciocanul) în anii ’90, odată cu revenirea administrației orașului la numele Primăria Municipiului București și adoptarea stemei actuale. Cu toate astea, e bine să avem o perspectivă integrată a evoluției simbolurilor orașului.

instagram.com/raidenbucharest