Piața ”1 Mai” și împrejurimile așa cum, poate, mulți nu le știu!

Primele două fotografii sunt realizate în 1971 de celebrul Gjon Mili, și fac parte dintr-o serie realizată la revenirea într-o vizită în România, țara de care era legat afectiv.

Aromân din Korçë, Albania, a venit în România cu familia când avea cinci ani și a părăsit-o la douăzeci când a emigrat în America unde a devenit celebru, mai ales pentru perfecționarea și folosirea tehnicii de a realiza fotografii stroboscobice.

A lucrat foarte mult pentru revista LIFE, din a cărei arhivă fac parte și aceste fotografii.

În prima imagine se vede intrarea în piață, dinspre bulevardul 1Mai, iar clădirea joasă din stânga, lipită de cea a halei, era Aprozar. Acesta – cum se vede în a doua fotografie – era față în față cu tarabele țăranilor cu legume și fructe și cei cu butoaiele cu murături. Zona aceasta se întindea în stânga, până la strada Clucerului. În fundal, cele două uși, sunt de la WC-ul pieței. Nu mai știu ce spațiu era acela din stânga, cu pereți de plasă, dar probabil că ținea de administrația pieței și era folosit pentru depozitarea unor produse și ambalaje. În spate-stânga, erau niște dulapuri mari, izolate termic și îmbrăcate în tablă zincată unde se țineau blocurile de gheață pentru răcitoare, că nu toată lumea avea frigider electric.

La bulevard, la fațada halei, se vede centrul de lapte în fața căruia sunt navetele din sârmă zincată pentru lactate și care sunt așezate pe trotuarul superior al halei.

În continuare după clădirea halei, pe trotuar, era un chioșc de ziare. Pe latura dreaptă a halei, înspre Clucerului, erau florăresele cu fuste crețe, flori minunate și vorbe meșteșugite: ”Ia boierule/frumosule/elegantule, un buchet pentru doamna/conița. Să-ți trăiască franțuzoaica”!

Și tot pe această latură și făcând parte din clădirea pieței era un bufet cu un grătar și cu câteva mese afară unde ”în fuga calului”, mâncai un mic și beai o bere.

Tot în prima fotografie, pe latura din dreapta se vede clădirea spitalului, care la acea dată se numea ”Grivița”.

Construit în anii 30 cu funcțiunea de policlinică a Căilor Ferate, după 1944, a fost transformat în spital al Sectorului 8 (actual Sectorul 1) și denumit, ”Vasile Roaită”.

După demitizarea ”eroului cu sirena” din timpul grevei ceferiștilor din februarie 1933, numele i-a fost schimbat în ”Grivița Roșie”, pentru ca apoi să-i rămână doar numele de „Grivița”. Acum se numește ”Sfânta Maria” și clădirea a fost restructurată și modernizată. Tot pe latura dreaptă și înainte de spital, pornind de la strada Grigore Manolescu, erau două clădiri mai joase. În prima era sediul IDEB (Întreprinderea de distribuție a energiei electrice), iar în a doua, policlinica care ținea de spital. Aceste două clădiri au fost demolate și au făcut loc sediului ENEL.

Pe frontul din stânga și dincolo de intersecția cu strada Arhitect Ion Mincu, se văd clădirile care au fost demolate la începutul anilor ’80 și unde acum sunt blocurile construite pe această latură, până la Banu Manta.

Peste drum de piață și ușor în diagonală-stânga, la intersecția bulevardului 1 Mai (Mihalache de acum), cu strada Maior Alexandru Câmpeanu, era cinematograful Bucegi, fost Unic. Pe latura de pe strada Câmpeanu, cinematograful avea o grădină cu multă iederă și scaune din metal și lemn, vopsite în verde (cam ca cele din Cișmigiu), așezate pe un covor de pietriș care ”hârșăia” sub pașii celor grăbiți să se așeze pentru că începea filmul. Copil fiind și fără să am mereu banii de bilet, împreună cu prietenii, ne cocoțam pe gardul unei case de vizavi de grădină și ne zgăiam la un colț de ecran pe care, cu chiu cu vai, reușeam să-l vedem din poziția în care eram.

Cinematograful a fost demolat odată cu clădirile de pe latura bulevardului, până la strada Grigore Manolescu, în vara lui 1977 pentru a se construi blocul cu zece etaje care există astăzi.

Aceste clădiri se văd în jumătatea stângă a celei de-a treia fotografii, făcută de Șerban Lacrițeanu în iulie 1977.

Cristian Bulfon